Incercarile intiatice sunt situatii care sunt cel mai adesea considerate ca fiind dificile si care au totdeauna o semnificatie profunda, simbolica si spirituala. Ele sunt mai mult sau mai putin ordonate intr-o anumita succesiune si au drept scop initierea aspirantului la eliberare. Spre deosebire de teste, care urmaresc sa scoata in evidenta o judecata de valoare si care permit oricui sa treaca de ele atunci cand respectivul s-a pregatit dinainte si stie, promovarea sa prin rezolvarea unui test atragand selectia, incercarile spirituale, atunci cand sunt trecute cu bine atrag dupa sine alegerea si ascensiunea aspirantului pe o noua treapta spirituala. Prin urmare, incercarile intiatice sunt de fapt un mijloc de acces mai mult decat o modalitate de protectie.
Indoiala
Sunt unele situatii cand faptul ca la unii apar anumite stari stranii care evidentiaza framantari launtrice, tensiuni, egoisme, gelozii, zapaceala, imprastiere, toate aceste aspecte in loc sa fie analizate in mod lucid si sa ajungem la concluzia ca raul se afla in toleranta pe care noi o manifestam fata de aceste aspecte, exista tendinta de a considera ca sistemul e de vina. In asemenea situatii persoana in cauza are tendinta sa spuna: „Inainte eram un om normal, nu aveam probleme, totul mergea minunat, nu eram zapacit, nu aveam stari de tensiune, acum de cand merg pe aceasta cale sunt chiar mai multe decat inainte, am fel si fel de tensiuni launtrice, framantari si aceasta arata ca e ceva ciudat la mijloc si inseamna ca sistemul e de vina, pentru ca inainte eu eram o persoana linistita, tot ce urmaream sa realizez realizam cu usurinta, nu aveam probleme. Nu existau nici un fel de situatii mizerabile care sa curga una dupa alta, asa ca inseamna ca pe calea aceasta ceva e gresit, pentru ca la mine prea sunt multe”.
Nu intamplator chiar in traditia crestina se spune ca cei mai multi demoni sunt la manastire, la fel si pentru o cale spirituala fortele negative vor incearca pentru a va abate de pe acesta cale. Atunci cand indoiala invadeaza fiinta, ea creaza rezonante infecte, inferioare, joase, care vor estompa chiar si bruma de transformari care se produsesera in noi. Aceasta stare de fapt care trebuie sa stiti ca daca nu avem taria launtrica, daca nu avem o vointa ferma, poate sa genereze minuni negative, care vor face ca de la o zi la alta fiinta in cauza sa ne apara de nerecunoscut. Cel care pana atunci era entuziast si avea chiar unele rezultate deosebite, dupa o zi sau doua de indoieli este cu putinta ca el sa se inchida complet si sa fie preluat de aceste forte negative. Un element pe care merita sa-l aveti in vedere, care arata ca acest proces este coordonat din subtil de aceste forte care ajung sa-l posede pe cel care lasa ca indoiala sa se trezeasca si sa creasca in el, este rezistenta lui la orice argument. Daca sa zicem un prieten sau o prietena vine si-i spune „Bine, dar tu ai avut rezultate, acum un an realizai cutare traire si chiar tu imi povesteai ca te-ai simtit extraordinar iar argumentele pe care le ai acum eu nu stiu daca sunt cele mai valabile, dar poate ar merita sa discuti cu cineva competent”, intr-o asemenea situatie fiinta in cauza este total ostila in a-si confrunta dubiile sau argumentele schioape pe care le are cu o fiinta inzestrata cu cunoastere profunda si cu autoritate.
Chiar daca in dumneavoastra apare aceasta indoiala, chiar daca vi se pare ca argumentele dumneavoastra sunt complet convingatoare, pentru a fi luminati si edificati asupra realitatii a ceea ce se produce in cazul dumneavoastra, este stringent necesar sa mergeti si sa urmariti sa aveti o discutie cu o persoana competenta. Daca anumite forte launtrice sau daca anumite conjuncturi exterioare va opresc sistematic, atunci trebuie sa va angrenati vointa si sa dati dovada de o tenacitate completa. Sigur ca tertipurile fortelor negative pot fi multiple, gen: va hotarati sa aveti o discutie cu o persoana competenta asupra indoielilor pe care le aveti, dar exact in ziua aceea nu stiu cine vine, ca din „intamplare” si cedati si spuneti „las, ca ma duc maine, acum este problema asta”. In alta zi va hotarati dar va dispare cheful, in alta zi deja aveti o anumita stare de frica launtrica, tot asa la un moment dat ajungeti la situatia in care simtiti ca este imposibil sa mai faceti acest pas.
Ajungand in acea situatie sunt doua posibilitati: ramaneti cu acea stare de indoiala, continuati sa va tarati chiar in cadrul unei cai spirituale, dar deja sunteti cum s-ar spune cu „fundul in doua luntri” sau altfel spus sluga la doi stapani, si asta inseamna deja o stare de macinare interioara in care pe de o parte, anemic, credeti in eficienta sistemului, dar pe de alta parte aceste indoieli deja va macina cumplit, dar, paradoxal, nu gasiti forta de a ajunge ca sa va confruntati indoielile cu cineva competent. Si atunci situatia dumneavoastra este stranie, dar cu toate acestea o suportati si mergeti mai departe; sau exista si situatia extrema in care indoiala se manifesta cu o foarte mare putere, va smulge complet de pe calea spirituala si atunci fortele negative care v-au smuls vor avea grija ca intotdeauna cand vor fi situatii in care ati putea din nou sa veniti in contact cu fiinte sau cu anumite stari de natura sa va readuca, sa se manifeste o frica irationala la care justificarea launtrica este „nu stiu, nu stiu de ce mi-e frica”, dar evident ca acea frica nu este o frica constienta a dumneavoastra, ea provine din aceste zone abisale si este transfuzata in aura dumneavoastra de forte negative care urmaresc sa va mentina mai departe smulsi de pe calea pe care va aflati.
Gardianul Pragului
De asemeni, printre incercarile spirituale mai este considerata si asa-zisa intalnire cu Gardianul Pragului, care in anumite traditii este consemnata ca fiind o confruntare cu anumite entitati care trezesc anumite trepte ale Initierii, care fac sa apara starea de frica in cel care vrea sa acceada dar caruia totusi ii lipseste curajul. Aceasta stare de frica, sigur ca evidentiaza in cazul unei asemenea intalniri, o asemenea incercare spirituala. Adeseori in Astral aceste incercari care sunt de natura spritiuala si care sunt corelate cu intilnirea cu Gardianul Pragului, ne apar sub forma unei morti initiatice. Daca acea confruntare este trecuta cu succes, atunci simtim ca apare starea de transcendere, proba spirituala este cu adevarat trecuta si survine in noi sentimentul invulnerabilitatii si eternitatii. De la acel nivel realizam ca suntem un Spirit divin, ca suntem o scanteie din Dumenzeu Tatal si ca niciodata, nimic nu ne poate face nici un rau.
Aceste intalniri cu Gardianul Pragului sunt trecute prin aceasta experienta a continuitatii existentei dincolo de moarte. Ele apar prin anumite incercari astrale, care multe dintre ele tin de visuri, ca suntem decapitati, ca suntem aruncati intr-o prapastie, ca suntem confruntati cu stari extreme in care ni se pare ca vom muri. Daca in acel moment avem curajul de a infrunta acea incercare fara a sa fim paralizati de frica, daca in noi exista curiozitatea de a vedea ce se produce in asemenea situatii care survin in extremis, atunci vom constata cu uimire, chiar cu incantare, ca de fapt acea experienta a mortii care ne speria pana atunci, sau a prabusirii, sau a zdrobirii, sau a distrugerii sau a anihilarii, este de fapt iluzorie, pentru ca la capatul ei constatam ca continuam sa existam. Ni se taie capul si cu toate acestea constatam ca existam mai departe. Suntem aruncati intr-o prapastie, cadem pana jos, in acea dimensiune astrala, si cu toate acestea ajunsi acolo, chiar daca suntem facuti praf, translatam intr-o alta dimensiune tot a astralului si constatam ca nu exista moarte, este doar trecere. Daca se realizeaza de mai multe ori aceasta experienta si o trecem cu bine, asta inseamna ca deja am reusit sa trecem aceasta incercare spirituala, aceasta puncteaza ca ceea ce se numeste in folclor ca „ne-a murit moartea” a aparut si la noi.
Eruditia
O alta incercare psihica este eruditia. Tendinta de a studia teoretic si iar teoretic, si de a nu aplica practic. Pe erudit il cunosti dupa faptul ca el abia asteapta sa apara o noua carte. A citit patru sute pana acum, dar inca o vrea si pe a patru sute una, ca sa se apuce si sa lucreze, sa se edifice, ii mai lipseste ceva. A facut conspecte, are sute de caiete, dar inca mai are nevoie, e ceva care ii scapa. Nu vrea acum sa se lanseze si sa riste. Eruditul este chiar capabil sa scoata tratate in domeniul respectiv. El este cel care poate sa scrie tratate despre gradinarie, dar el in viata lui nu a cultivat un cartof. Sigur ca pe aceasta linie, experienta lui este doar teoretica, speculativa. Eruditul are senzatia ca stie multe, pentru ca a studiat. Stie ce este samadhi, stie ce este eliberarea, stie ce este rugaciunea, stie ce este concentrarea, dar in realitate el nu cunoaste. Are chiar unele pareri care lui i se par pertinente asupra pericolelor care ar putea sa rezulte, dar care evident ca tin de propriile lui speculatii care sunt aberante. Sigur ca pe aceasta linie eruditia este „tone de teorie fara nici macar un gram de practica”.
Intelegerea la modul individual
Printre incercarile psiho-mentale avem si intelegerea la modul individual. Aceasta face ca fiinta sa aiba ea parerea ei. Daca eruditul ajunge la aceasta stare de speculatie din cauza acumularilor de informatii care nu se pot structura in cazul lui din cauza lipsei de practica, incercarea psihica pe care o genereaza intelegerea reprezinta de asemenea un mare pericol. Cel care are o parere are senzatia ca ce stie el, e bun stiut. Nu poate sa fie altfel decat asa cum stie el. Si pe acest fond el este inchistat in aceasta intelegere a lui. Acest aspect, sigur ca l-ati putut intalni la multi oameni.
„Eu stiu, am inteles”. Si aceasta falsa intelegere il face pe el sa devina victima propriului lui „adevar”. Aceasta este de asemeni incercarea psihica la care el a cazut. De aceea, noi trebuie sa avem o viziune elastica. Asa cum unii dintre dumneavoastra ati putut sa va dati seama intuitiv, realitatea este atat de bogata, atat de complexa, incat a avea convingerea ca ai inteles pe deplin, reprezinta o incercare care ne poate duce la inghetare, la inchistare, la impietrire. Si aceasta face ca noi sa stagnam si sa batem pasul pe loc, devenim victimele propriilor noastre „adevaruri”. Acea convingere a noastra eronata, sau acel amestec hibrid de minciuna si adevar, de realitate si iluzie, face ca pentru cineva care este competent si care are o viziune profunda asupra realitatii, sa apara straniu, dar cu toate acestea in cazul intelegerii, ea este insotita de incapatanare. Chiar daca nu are argumente intelepte, cel care a inteles are senzatia ca este asa cum a inteles el, el stie, cu el argumentele nu au valoare.
Frica
Dupa aceea, urmeza in ceea ce priveste incercarile psihice frica. Frica reprezinta de asemeni o cumplita incercare psiho-mentala. Trebuie sa stiti ca daca in cazul indoielii fiinta inca mai oscileaza, e un amestec, si mai crede-si nu crede, si e convinsa-si se indoieste, in cazul fricii deja rezonanta cu lumile negative devine puternica. Mai ales cand frica este irationala, aceasta evidentiaza clar ca suntem posedati. In cazul unei frici care cat de cat are o anumita justificare, inca putem spune ca este oarecum o cauzalitate care ne este clara. De exemplu, trebuie mergem la un examen, n-am invatat nimic pentru ca ne-am lalait, si ne gandim oarecum cu frica ca o sa ramanem repetenti, ca e ultima sesiune si deja nu mai avem alte sanse. Dar in schimb o frica gen, intr-o anumita conjunctura exista posibilitatea de a avea o anumita experienta, o anumita traire spirituala, si brusc se declanseaza frica, o frica animalica, stranie, care, daca suntem intrebati de ce apare, nu putem da nici un fel de raspuns. Insa de fapt trebuie sa stiti ca aceea nu este frica noastra. Este ca un transfer cum se realizeaza in hipnoza. In hipnoza daca ii pui cuiva in palma o moneda si il sugestionezi hipnotic ca acea moneda este inrosita la rosu, respectiva fiinta va face in palma o arsura, cu toate ca acea moneda nu era incalzita, nu era nici macar la 40 de grade, dar cu toate acestea apare acel fenomen, acel efect, printr-un fenomen de rezonanta care declanseaza in ea fenomene similare cu ceea ce se produce atunci cand cu adevarat in palma i se pune o moneda inrosita in foc.
La fel in cazul fricii, are loc acest tranfer, aceasta preluare a Constiintei noastre, ceea ce este ciudat este faptul ca aceasta frica este irationala. Daca cineva catadicseste sa ne intrebe, de ce ne este frica, raspunsul este invariabil „Nu stiu de ce mi-e frica”. Desi trebuie sa stiti unii dintre dumneavoastra, sa nu vi se para ca este de neimaginat, macar o data unii dintre dumneavoastra probabil ca ati fost confruntati cu asemenea stari, atunci cand ele se indesesc, atunci cand ele apar mai ales mai ales in situatii exceptionale chiar de natura spirituala, gen imi este frica sa iubesc, desi m-am indragostit, dar imi este frica sa fac aceasta, de ce? nu stiu – toate acestea sa stiti ca evidentiaza interventia activa in fiinta dumneavoastra a unor forte negative care isi fac jocul. La fel este cu frica pe care o simtiti fata de o fiinta spirituala.
Incercarile intiatice sunt situatii care sunt cel mai adesea considerate ca fiind dificile si care au totdeauna o semnificatie profunda, simbolica si spirituala. Ele sunt mai mult sau mai putin ordonate intr-o anumita succesiune si au drept scop initierea aspirantului la eliberare. Spre deosebire de teste, care urmaresc sa scoata in evidenta o judecata de valoare si care permit oricui sa treaca de ele atunci cand respectivul s-a pregatit dinainte si stie, promovarea sa prin rezolvarea unui test atragand selectia, incercarile spirituale, atunci cand sunt trecute cu bine atrag dupa sine alegerea si ascensiunea aspirantului pe o noua treapta spirituala. Prin urmare, incercarile intiatice sunt de fapt un mijloc de acces mai mult decat o modalitate de protectie.
Comentariile sunt închise.