“Un om merge spre cunoastere asa cum merge la razboi: treaz, cu teama, cu respect si cu incredere totala. Mergand spre cunoastere sau la razboi in orice alt mod este o greseala si oricine o va face, o va regreta.
Atunci cand un om a indeplinit aceste patru exigente nu va face nici o greseala pentru care sa se simta responsabil: in aceste conditii actele sale pierd caracterul stangaci al faptelor unui prost. Daca acest om da gres sau sufera o infrangere, el va fi pierdut doar o batalie si nu va regreta nimica.”
Om de cunoastere este acel om care depaseste increzator greutatile cunoasterii, un om care inainteaza fara graba si fara ezitare cat ii este posibil, descifrand secretele puterii si ale cunoasterii, un om care trateaza totul cu respect ne calcand nimic in picioare decat daca trebuie. Un luptator nu se abandoneaza in fata nici unui lucru nici macar in fata mortii sale. Un luptator nu este un partener manat de dorinte, nefiind accesibil nimanui, iar el cand se angajeaza in ceva stie ce face; „Ultimul lucru pe care trebuie sa-l cunoasca un luptator este acela ca un luptator isi opreste monologul interior. „Pentru a opri monologul interior, mai intai de toate (luptatorul) isi foloseste
urechile pentru a lua din greutatea care apasa pe ochi.
Oamenii isi folosesc ochii pentru a judeca lumea, imediat cum se nasc. Discuta cu altii si cu ei insisi, in principal despre ceea ce vad. Un luptator este constient ca lumea se schimba, imediat ce se opreste din discutie cu el insusi si atunci el va fi pregatit pentru socul emotional.
„Un luptator trateaza totul drept un mister fara sfarsit iar ceea ce fac oamenii o nebunie fara sfarsit”
Pentru ca un om sa devina om de cunoastere trebuie sa provoace si sa-si infranga cei patru inamici naturali ai sai:
1-Primul inamic este Frica.
Pentru a depasi acest prim inamic, in primul rand nu trebuie sa fugim de el apoi trebuie sa-l infrangem cu multa rabdare.
„Sa fi innebunit de frica si totusi sa nu te opresti din drum” aceasta este regula. Dupa un timp frica se va retrage de parca nici nu ar fi existat. Cand frica este invinsa in locul ei se va naste claritatea.
2-Cel de-al doilea inamic este Claritatea.
Acest inamic il orbeste pe cel care cauta cunoasterea. Claritatea este o asa zisa putere care il face pe om sa nu se mai indoiasca niciodata de el insusi, ii da curaj si certitudinea ca poate face tot ce doreste, deoarece vede in profunzimea lucrurilor. Dar toate acestea sunt gresite, sunt ca ceva neterminat.
Pentru a putea depasi acest inamic trebuie procedat ca si in cazul fricii : sa-si sfideze claritatea si sa o foloseasca doar pentru a vedea , sa astepte rabdator si sa-si pregateasca cu grija urmatorul pas. Si va veni un moment cand vom intelege ca aceasta claritate a fost defapt doar un punct in fata ochilor nostri. Si in felul acesta il vom birui pe cel de-al doilea inamic. Acum avem puterea sa facem orice, iar o dorinta a noastra va fi lege.
3-Cel de-al treilea inamic este Puterea
Puterea este cel mai puternic dintre inamici. Un om care este invins de putere moare, fara a sti cu adevarat cum sa o controleze. Puterea nu face decat sa ne ingreuneze soarta. Odata ce inamicul se dovedeste mai puternic decat noi, nu mai este nimic de facut. Un om este infrant atunci cand nu mai incearca, cand se abandoneaza. Acest inamic trebuie infrant voluntar. Trebuie sa ajungem sa realizam ca puterea pe care aparent o dobandim nu este in realitate, a noastra. Trebuie sa stapanim totdeauna, manipuland cu grija si fidelitate tot ce am invatat.
Daca vom intelege ca, fara controlul ratiunii, claritatea si puterea sunt mai teribile decat orice eroare, vom atinge un stadiu la care totul va fi sub control. Vom sti apoi cum si cand sa folosim puterea. Si astfel vom invinge cel de-al treilea inamic. Acum vom ajunge la sfarsitul calatoriei noastre spre cunoastere si aproape fara preaviz apare ultimul inamic:
4-Cel de-al patrulea inamic este Batranetea
Acest inamic este cel mai crud dintre toti, cel pe care nu vom reusi niciodata sa-l infrangem definitiv, ci doar sa-l tinem la respect. Acesta e momentul cand nu ne mai domina nici o teama a claritatii-spiritului, este timpul cand toata puterea noastra este sub control, dar este si timpul cand vom simti o dorinta puternica de a ne odihni. Daca ne abandonam acestei dorinte de a ne lungi si a uita, daca ne lasam molesiti de oboseala vom pierde ultima noastra runda, iar inamicul ne va reduce doar la o fiinta batrana si slaba. Dorinta de a ne retrage ne va anihila toata claritatea, puterea si cunoasterea acumulata. Pentru a invinge acest ultim inamic trebuie sa ne lepadam de oboseala si sa ne indeplinim destinul. Din acest moment putem fi numiti „Oameni ai cunoasterii” fie si numai pentru un scurt moment am reusit sa invingem ultimul, invincibilul nostru inamic. Acest unic moment de claritate, putere si cunoastere va fi de ajuns.
“Un om merge spre cunoastere asa cum merge la razboi: treaz, cu teama, cu respect si cu incredere totala. Mergand spre cunoastere sau la razboi in orice alt mod este o greseala si oricine o va face, o va regreta.
