„Cateodata cind stau, o intrebare imi vine in minte: Ce este adevarul ?”
Aceasta este intrebarea cea mai importanta care poata sa-i vina cuiva in minte, dar care nu are un raspuns. Intrebarea cea mai importanta, intrebarea suprema, nu are cum sa aiba un raspuns; de asta este intrebarea suprema. Cind Pilat din Pont l-a intrebat pe Isus: Ce este adevarul? Isus ramase in tacere. Si nu numai, dar istoria spune caci in momentul in care Pilat puse intrebarea: Ce este adevarul? el nu astepta raspunsul. Parasi camera si pleca. Este foarte ciudat. Pina si Pilat se gindise ca o asemenea intrebare nu are cum sa aiba raspuns, de aia nu astepta raspunsul.
Isus ramase in tacere nu pentru ca adevarul nu exista, ci pentru ca adevarul este asa de vast incit nu poate fi definit. Adevarul este imens, enorm si nu poate fi restrins la un cuvint, sau la o explicatie lingvistica. Exista. Poti fi adevarul dar nu poti sa-l exprimi in cuvinte.
Adevarul nu este o ipoteza, nu este o dogma. Adevarul nu este hindu, nici crestin, nici musulman. Adevarul nu este al meu si nici a vostru. Adevarul nu apartine nimanui ci toti apartin adevarului. Adevarul inseamna ceea ce este: acesta este sensul exact al cuvintului. Deriva din radacina latina vera. Vera inseamna: ceea ce este. In engleza sunt citeva cuvinte care deriva de la radacina latina vera: was, were – deriva din vera. In germana, war – deriva din vera. Vera inseamna: ceea ce este, fara interpretare. Cind intra in scena interpretarea, atunci ceea ce ajungi sa cunosti este realitatea si nu adevarul. Aceasta este diferenta intre realitate si adevar.
De asta in momentul in care raspunzi intrebarii: „Ce este adevarul?” raspunsul tau devine o realitate si nu mai este adevarul. Este analizata prin interpretare, iar mintea ta ii da diferite culori. Iar realitatile sunt atit de multe pe cit sunt mintile. Sunt multe realitati, adevarul este unul si-l cunosti cind mintea este absenta. Este mintea cea care va separa de mine, de ceilalti, de existenta. Daca va uitati la lucruri prin minte, mintea va da o fotografie a adevarului. Si numai o fotografie din ceea ce este.
Si in mod natural fotografia depinde de aparatul de fotografiat, de filmul utilizat, de solventii chimici, de modalitatile de developare, de modalitatile de tiparire, de fotograf. O mie si una de lucruri intra in joc: devine realitate. Pina si cuvintul realitate este frumos de inteles: deriva din radacina latina res care inseamna: lucru sau lucruri. Adevarul nu este un lucru. Dar dupa ce mintea l-a preluat, l-a interpretat, l-a definit, l-a delimitat, adevarul devine un lucru.
Daca intrebi: „Ce este adevarul”? „ce intrebi”?…daca eu as spune A este adevarul, B este adevarul, ar fi un raspuns? Daca eu as raspunde este adevarul, atunci in mod sigur ca A nu este adevarul, este altceva ce eu folosesc drept sinonim pentru adevar. As putea spune „adevarul este adevar”,dar ar fi fara nici un semnificat, nu ar rezolva nimic. Daca ar fi exact egal, daca „A este adevarul” ar insemna ca adevarul este adevarul. Daca A este diferit de adevar, nu este exact adevarul, atunci as sustine falsul. Deci a spune ca „A este adevarul” ar fi numai aproximativ.
Buddha nu raspunse niciodata la asemenea intrebari. El facuse un tabel cu 11 intrebari si, in fiecare din locurile pe unde mergeau, discipolii sai umblau si anuntau in mod public: „Nu puneti lui Buddha nici o intrebare din acestea 11” – intrebari care sunt fundamentale, intrebari care sunt intr-adevar semnificative. Puteau sa intrebe orice alt lucru pe Buddha, era tot timpul pregatit sa raspunda. Dar nu intrebati ceea ce este fundamental pentru ca ceeea ce este fundamental se poate numai experimenta. Iar adevarul este fundamental prin excelenta, esenta insasi a existentei este adevarul.
„Cateodata cind stau, o intrebare imi vine in minte: Ce este adevarul ?”
Comentariile sunt închise.