Incestul in traditiile si mitologiile lumii

Incestul simbolizeaza tendinta catre unire a celor de-o seama, ba chiar exaltarea propriei esente, descoperirea si ocrotirea eului celui mai ascuns. Este o forma de autism. Se regaseste in majoritatea mitologiilor, in relatiile dintre zei, dintre faraoni si dintre regi, in societatile inchise care vor sa-si pastreze si sa-si intareasca suprematia esentiala. Apare la egipteni (Isis se marita cu fratele ei, Osiris; cu fiul ei Horus are patru copii); la incasi, la polinezieni, la greci etc.

Incestul dintre frate si sora pare sa fie o regula in cazul nasterilor divine din mitologia irlandeza. Regele uzurpator Bres este fiul unei femei din neamul Tuatha De Danann, Eri (personificare a Irlandei) si a lui Elatha (stiinta), fratele ei, fiul lui Delbaeth [forma). Eroul Cuchulainn este si fiul regelui Conchober (substitut al zeului Lug) si al surorii sale Medb care, inainte de a se casatori cu sotul ei Ailill, ii cunoscuse pe amandoi fratii ei. In povestirea Petitul Etainei, regina Irlandei este gata sa comita adulterul cu fratele ei, iar intr-o prima versiune a legendei, Dagda comite adulterul cu sora lui, Boandy, sotia fratelui sau Elcmar… Celor patru zei barbati din panteonul irlandez li se opune o singura divinitate femeie, care, desi fecioara, este sotia lor comuna. Incestul, care nu are nimic de-a face cu imoralitatea posibila a personajelor mitice irlandeze, ar constitui o referinta la timpurile adamice ale Facerii.

Dupa psihanalisti, tentatia inconstienta si refulata a incestului constituie complexul lui Oedip sau al Electrei, dupa caz, si ar reprezenta o faza normala a sexualitatii infantile in cursul evolutiei sale. Doar fixarea lui ar fi generatoare de nevroza. Trebuie facuta deosebirea dintre incestul semianimal care penduleaza intre normalitatea infantila, interzicerea sociala, perversiunea sexuala si nevroza, de incestul semireligios, incarcat de simboluri si derivina din credinte.

Legaturile incestuoase din antichitate, de pilda, nu se datorau, probabil, unei aplecari amoroase, ci unei superstitii speciale, strans legate de conceptiile mitice. Istoria relateaza ca un faraon din dinastia a II-a s-a casatorit cu sora, cu fiica si cu nepoata lui; Ptolemeii, cu surorile lor; Cambyse, cu surorile lui; Artaxerxes, cu cele doua fiice ale sale. In secolul al VI-lea d. Hr., Qobad I a luat-o pe fiica lui de sotie, iar satrapul Sysimithres pe chiar mama lui etc, dar toate aceste incesturi se explica prin faptul ca Zend-Avesta recomanda casatoriile consanguine ca sa accentueze asemanarea suveranilor cu divinitatea. Totusi, nu este sigur ca invatamintele din Avesta au fost hotaratoare in acest caz. Incestul pare mai curand sa corespunda cu situatia nu numai a societatilor inchise, dar si a psihismelor inchise si inguste, incapabile sa-l asimileze pe Celalalt; el tradeaza o deficienta sau o regresie.

Desi poate parea normal intr-o anumita faza a evolutiei, el exprima un blocaj, un nod, o oprire in dezvoltarea morala si psihica a unei sociejati sau a unei persoane.

Desi mitologia greaca este intesata de legaturi incestuoase si endogamia primitiva si-a lasat urme in societate si in psihism, incestul inspira tragicilor greci si, desigur, sufletului colectiv al poporului, o oroare sacra. La Roma, incestul era interzis de lege si vinovatii aruncati in prapastie de pe Stanca Tarpeiana.