Usturoiul

Cu peste 2.000 de ani i.Hr., usturoiul era consumat atat de sclavii de pe santierele marilor piramide, pentru a le creste rezistenta la eforturi si boli, cat si de faraoni pentru a-si mentine vitalitatea. Pentru a fi feriti de paraziti si de „miasmele” bolilor contagioase, copiilor li se atarnau de gat coliere din catei de usturoi. Grecii il consumau in cantitati impresionante, desi il numeau „trandafirul puturos”. Legenda spune ca zeul Hermes l-a povatuit pe Ulysse sa foloseasca usturoiul pentru a se apara de farmecele vrajitoarei Circe. Inca din Antichitate, usturoiul era renumit pentru calitatile lui de dezinfectant, de prevenire a multor boli si de combatere a febrei.

La zdrobirea bulbului de usturoi rezulta o serie de compusi sulfurati volatili, ca si urme de tiosulfinat, avand calitati antiseptice, antioxidante etc. Fitoterapia moderna foloseste extracte de usturoi, cu continut standardizat in principii active: tinctura si extractul uscat.

Virtutile terapeutice ale preparatelor de usturoi (extracte) tincturi sunt multiple:

* antibacteriene si antifungice (conferite de compusii sulfurati) – cu spectru larg cuprinzand bacterii gram negative (stafilococi, streptococi, bacterii care pot afecta tractul gastro-intestinal, inclusiv Helicobacter pylori), fungi (inclusiv Cryptococcus neoformans – ciuperca, provocatoare a meningitei); protejeaza contra virozelor respiratorii, inclusiv contra gripei;
* antihelmintica (contra oxiurilor si giardiei);
* imbunatateste metabolismul intermediar, prin reducerea glicemiei, a lipidelor serice si colesterolului, indeparteaza radicalii liberi prin actiunea sa antioxidanta;
* reduce valorile tensionale, micsoreaza tendinta de agregare plachetara si riscul de tromboza;
* confera protectie contra riscului de cancer gastric si de colon si constituie un remediu adjuvant in terapia naturala a neoplasmului.