Ipoteze pentru explicarea premonitiilor

Social Media

premonitionDaca termenul de premonitie se refera la primirea subconstienta a unor informatii despre evenimente ce s-ar petrece in viitor, exista doua moduri in care aceste informatii ar putea fi obtinute. Intr-o prima ipoteza ar fi vorba despre un fel de extrapolare (proiectie) in viitor a unor elemente ale prezentului. In aceasta situatie evenimentele ce s-ar petrece in viitor reprezinta doar o varianta posibila (avand, eventual, probabilitate maxima). Din acest motiv folosirea informatiei respective pentru a evita desfasurarea intrevazuta a evenimentelor nu ar implica o contradictie, intrucat viitorul respectiv era doar ipotetic.

Cea de a doua ipoteza ar fi primirea unor informatii direct dintr-un viitor care, de fapt, ar fi avut deja loc. In aceasta situatie, o actiune pentru evitarea unor evenimente, despre care se stie ca s-au petrecut efectiv in viitor, ar duce la alterarea acestui viitor, exact in acelasi fel in care o interventie in trecutul nostru ar altera prezentul. De fapt, privind din perspectiva viitorului, din care ar proveni respectivele informatii, prezentul in care se petrece fenomenul de premonitie ar fi, evident, trecutul!

De la profetii Vechiului Testament, la Nostradamus si de la marele vizionar francez, la vizionarii epocii moderne, misterul „citirii viitorului” a incitat si continua sa o faca, cu deosebirea, fata de trecut, ca actualmente de acest fenomen incep sa se apropie oamenii de stiinta.

Revenind asupra premonitiei, considerata drept o informatie primita direct din viitor, trebuie facute cateva precizari. Transmiterea unei informatii de la creier la creier presupune existenta minima a doua persoane aflate intr-un contact printr-un sistem oarecare – probabil prin intermediul unor unde oarecum similare celor electromagnetice, dar nu identice cu acestea, intrucat mecanismele de producere si detectare ale undelor respective sunt prea bine cunoscute si nu mai este nimic de adaugat. Persoanele respective ar fi: pe de o parte observatorul unui eveniment oarecare si deci emitatorul informatiei, iar pe de alta parte receptorul, cel care poseda aceasta premonitie.

In anumite cazuri ar trebui sa intervenim intre cei doi si unul sau mai multi intermediari, care ar actiona asemanator cu releele de televiziune. Demonstratia este fara indoiala intresanta si corecta, cu mentiunea ca deplasam puterea premonitiei la o fiinta umana si nu stim de unde provine si prin ce mijloace aceasta premonitie. Deci ne aflam la inceputul lucrurilor. Cum s-ar putea transmite informatii intre doi timpi diferiti? A priori trebuie sa pornim de la ideea ca cei doi – emitatorul si receptorul – sunt localizati in acelasi sistem de coordonate spatio-temporal (acelasi continuum). Este drept ca doua evenimente care sunt decalate in timp intr-un anumit sistem de coordonate, pot aparea, privite dintr-un alt sistem, drept simultane – ordinea de observare in timp a acestora ar putea fi chiar inversata. Este, de asemenea, posibil ca una din cele doua persoane implicate in transmisia unei informatii sa faca simultan parte din doua sisteme de referinta diferite. Dar este imposibil ca ambele persoane sa faca simultan parte din doua sisteme de referinta diferite de coordonate. Din acest motiv ar trebui sa existe si un sir de intermediari actionand ca niste relee de transmisie. Intr-adevar, problema profetiei este in primul rand a intermediarului, cel care face posibila informatia din viitor citita in prezent.


Social Media

Comentariile sunt închise.