Comorile nepretuite se afla langa noi, dar nu le vedem!

Iata o poveste cu evrei, care vine, se pare, din Polonia. Un rabin batran, pe numele sau Aizic, fiul lui Iekel, care locuia la Cracovia, a visat odata ca trebuia neaparat sa mearga la Praga. Acolo, sub podul cel mare care duce la palatul regelui, avea sa gaseasca o comoara.

Rabinul n-a crezut in vis si a incercat sa si-l stearga din minte. Visul insa s-a tinut de el ca scaiul, iar rabinul s-a hotarat in cele din urma sa-i asculte chemarea. Podul de la Praga era pazit cu strasnicie, zi si noapte, de ostasi inarmati, asa ca rabinul n-a indraznit sa porneasca in cautarea comorii. Dar cum se afla mai tot timpul in preajma podului, a fost luat la ochi de un capitan care l-a intrebat cu asprime ce cauta acolo.

Cu destula naivitate, rabinul i-a istorisit capitanului ce-1 adusese la Praga, adica visul care nu-i dadea pace. Ofiterul a izbucnit in ras, dand capul pe spate si luandu-l pe rabin peste picior.
– Un vis! a strigat el. Atata osteneala pentru un vis?
– Da, a spus rabinul, un vis.
– Si daca ti-as spune, a continuat capitanul razand cu pofta, ca am avut si eu un vis?
– Ce fel de vis?
– Se facea ca ma chema cineva la Cracovia si-mi spunea ca voi gasi o comoara nepretuita in casa unui rabin!
– In casa unui rabin, zici?
– Da, unul Aizic. Comoara era ascunsa langa soba.
– Aizic, fiul lui Iekel?
– Il cunosti? a intrebat capitanul.

Rabinul n-a raspuns. O si luase din loc, grabindu-se sa ajunga la Cracovia.

Uneori, noi avem langa noi comori nepretuite, dar nu le vedem deloc…