Unde se duc sufletele celor morti?

soulsCredinta ca mortii sunt inca vii, doar invizibili, este aproape generala in Orientul Mijlociu. Moartea este separarea sufletului de trup, iar sufletul este numit nefes. In epopeea Ghilgames nu exista inca o asemenea idee. Ghilgames se plange: „Iubitul meu prieten a devenit tarana”, cand se vaita dupa moartea prietenului sau, Enkidu. Zeii le ofera viata vesnica lui Uta-Napistim si sotiei sale, dupa ce acestia au supravietuit Potopului in care au pierit toti ceilalti oameni.

Moartea in zoroastrism

Zarathustra a fost invatat de Ahura Mazda urmatoarele: „Dupa ce un om rau moare…demonii cei rai il sfasie in intregime. In zorii celei de a treia nopti…demonul Vizaresa «care se taraste» conduce sufletul legat al omului rau, inchinatorul la demoni… Sufletul merge pe poteci create de timp… Frumoasa… duce sufletele celor drepti la Podul Chinvat… din lumea periculoasa in lumea fara pericole… Multumite, sufletele celor drepti isi continua drumul spre tronurile de aur ale lui Ahura Mazda si Amesa Spentas pana la Casa Cantecului, unde locuiesc dreptii”. Cand moare un om drept, sufletul lui sta la capul cadavrului, psalmodiind Gatha… Sufletul simte’tot atat de multa bucurie cat a simtit in viata. La sfarsitul celei de a treia nopti, in zori, sufletul omului drept este ca si cum ar fi pe pajisti si ar inspira miresme placute. Propriul sau daena („sinele”) ii va apara sub forma unei fecioare frumoase, maiestuoase, cu bratele albe. Sufletul omului drept ii zice: «Ce fata esti tu, cea mai frumoasa dintre toate fetele pe care le-am vazut vreodata?» Propriul sau daena ii va raspunde: «Tinere cu minte buna, tu te-ai inchinat apelor bune si focului lui Ahura Mazda si ai psalmodiat Gatha inainte de a te desparti de trup si constiinta».

Sufletele celor morti in Vechiul si Noul Testament

In traditia biblica, Adam a adus moartea in aceasta lume ca pedeapsa pentru neascultarea sa (Facerea 2:17). Povestea este apropiata de mitul babilonian al lui Adam care a fost inselat de zeul-sarlatan, Ea, asa incat, in cele din urma, a murit. Si Adam a trebuit „sa se intoarca in pamant”. Dumnezeu a zis: „Pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facerea 3:19). „Suflarea de viata” pe care Dumnezeu a suflat-o in fata lui Adam (Facerea 2:7) a fost suflata afara de Adam. Asa ca nu a mai ramas nimic din om dupa moarte, potrivit acestei povesti, exact asa cum zice Ghilgames cand deplange moartea prietenului sau, Enkidu. Mai tarziu, in Vechiul Testament se pare ca ar fi o idee a supravietuirii dupa moarte, caci exista o referinta la ea ca la un „somn” (Iov 3:13). Pentru somn, o persoana trebuie sa fie vie, ceea ce inseamna ca ea ar putea sa se trezeasca, intr-o dimineata, deoarece somnul nu este etern.

In Noul Testament, apare o fi filozofie cu totul noua. Iisus promite unora dintre ascultatorii Sai: „Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu” (Marcu 9:1; Luca 9:27). Inseamna asta ca sufletele lor vor supravietui mortii ca sa vada imparatia lui Dumnezeu? Mesajul Noului Testament este ca Hristos a invins moartea: „Socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:9-11). In Hristos toti vor invia… [El] fiind incepatura (a invierii) celor adormiti” (I Corinteni 15:20-23). „El a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea…” (II Timotei 1:10). Prin stapanirea mortii, diavolul avea toti oamenii in puterea sa, dar Hristos ii poate elibera (Evrei 2:14-15). Hristos „are cheile mortii si ale Iadului” (Apocalipsa 1:18). „Cei care cred in Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea viata vesnica” (Ioan 3:16).

Moartea in islamism

In Islam, „Fiecare suflet va gusta moartea” (Coran 3:182). In librariile mici din tarile islamice se gasesc multe brosuri in care moartea este descrisa detaliat. In Coran, moartea este anuntata credinciosilor, precum si necredinciosilor. Moartea a fost „scrisa”, adica, predestinata tuturor oamenilor. Allah a creat atat viata, cat si moartea. Moartea il va ajunge pe om oriunde, asa ca fuga este inutila. Moartea vine ca o amorteala, sakra, ca si cum ai fi beat. Nu este permis sa cauti moartea, a zis Mahomed.

Odata ce un om este mort si ingropat, perioada pana la inviere i se va parea scurta. Inaintea mortii, o ruda sau un prieten al muribundului trebuie sa stea intruna de veghe si sa repete: „Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah…” pana cand si muribundul va repeta aceste cuvinte. Motivul acestui ritual este ca, atunci cand mortul este in groapa, este vizitat de doi mesageri, din partea lui Dumnezeu. Munkar si Nakir, cu infatisari inspaimantatoare, care il vor intreba: „Cine este Dumnezeul tau?” Raspunsul corect este: „Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah.” Urmatoarea intrebare este: „Cine este profetul tau?” Raspunsul corect este: „Mahomed este pro­fetul lui Dumnezeu.” (Aceasta este cealalta jumatate a marturisirii de credinta islamica). Dupa aceea, cei doi mesageri il vor lasa in pace pe mort pana la inviere.

Un muribund va vedea imediat un barbat cu infatisare inspaimantatoare, tot in alb, care se va apropia si va zice: „Eu sunt Azrail, ingerul mortii. Oh, suflet curat, iesi catre Dumnezeu.” El va incepe imediat sa traga afara sufletul din trup, prin gura, fara greutate si durere „ca apa dintr-un sac”, deoarece sufletul bun s-a pregatit pentru acest moment. Dupa aceea, ingerul mortii va preda acest suflet altor doi ingeri albi care il vor duce in primul cer, adica in cea mai de jos regiune a cerurilor, unde usa se va deschide dupa ce ingerii ii vor spune portarului al cui suflet il duc. Dupa aceea, ajung in al doilea cer si asa mai departe, pana in al saptelea cer, unde aud vocea lui Dumnezeu: „Scrieti numele acestui slujitor al meu in Cartea lui Illiyun.” Dupa aceasta este trimis pe pamant, in trupul sau din groapa, pentru ca „Eu am creat omul din pamant”.

Se poate turna miere sau serbet in gura muribundului, ca sa-i usureze bietului suflet iesirea din trup. Odata ce viata a iesit, gura trebuie inchisa, ca sa nu intre un spirit rau in ea. Se ard substante inmiresmate pentru a parfuma cadavrul. Acesta este spalat si invelit intr-un giulgiu. Daca cineva moare tarziu dupa-amiaza, acesta este inmormantat inainte de miezul noptii; daca moare mai tarziu, ar trebui sa fie inmor­mantat cel mai tarziu in zori, deoarece profetul Mahomed a zis: „Cu cat mai curand este inmormantat un om bun, cu atat mai curand acesta va ajunge in cer si va fi linistit”.