Nu exista o definitie general valabila a notiunii de „satanism”, care sa lamureasca in mod exhaustiv toate aspectele legate de acest fenomen. Acele grupari, care se percep si se autodefinesc explicit ca fiind de sorginte satanista, sunt in mod evident minoritare. De asemenea, o mare parte a tinerilor, suspectati a cocheta cu miscarea in sine, se folosesc pur si simplu de o serie de elemente de „decor” din doctrina satanista sau sunt etichetati drept „satanisti” impotriva propriei lor vointe.
Insa, dincolo de semnificatiile notiunii in sine, miscarea satanista este prezenta mai peste tot, inclusiv in Romania, incepand cu perioada anilor de dupa evenimentele din 1989. Cimitire devastate, pereti exteriori ai bisericilor mazgaliti cu tot felul de inscriptii sau insemne satanice, pisici sacrificate pe altare, toate acestea nu sunt altceva decat marturii indiscutabile ale prezentei sataniste in acele locuri. In momentul si in masura in care asemenea simptome si evenimente se inmultesc, si inca intr-un interval de timp scurt, in diferite locuri, atunci societatea se simte tot mai amenintata de aceasta miscare, de aceasta prezenta. Aceasta, mai ales pentru faptul ca in spatele unor asemenea actiuni nu se afla doar tineri nevinovati, aflati la varsta pubertatii, marcati de un anume teribilism inerent varstei respective, ci chiar agresori si criminali, oameni care, in numele lui Satan, asa cum s-a putut dovedi, ucid cu sange rece.
Ceea ce se intelege astazi, in general, prin satanism reprezinta o creatie sau un „produs” mai nou. Astfel, renumitele „liturghii negre” au aparut abia pe la sfarsitul secolului al XVII-lea. Prin secolele XVIII-XIX, s-au constituit tot felul de cercuri si ordine, ale caror doctrine si practici au facilitat aparitia satanismului. Fondatorul propriu-zis al satanismului modern este socotit Aleister Crowley, a carui doctrina, conturata pe la inceputul secolului al XX-lea, avea sa exercite o puternica influenta asupra anumitor cercuri. Cu toate acestea, exista doar cateva culte realmente bine structurate si organizate, care sa se si autorevendice ca sataniste. Doua dintre acestea sunt mai importante, si anume: Prima Biserica a lui Satan si Templul lui Sith.
Aleister Crowley: stramosul satanismului modern
Aleister Crowley (1875-1947) poate fi socotit, in ciuda unor retineri mai mult sau mai putin obiective, stramosul satanismului modern. Experimentele sale magice si noile interpretari spirituale ale sistemelor prezente au adus ocultismului corecturi si inovatii fundamentale. S-a nascut in Anglia la 12 octombrie 1875, ca fiu al unui proprietar de fabrica de de bere, primind numele de Edward Alexander. inca din tinerete a manifestat un interes deosebit pentru fenomenele paranormale. Crescut intr-un mediu crestin autoritar, datorita educatiei primite din partea parintilor, inca de copil a inceput sa manifeste o repulsie deosebita fata de crestinism.
Dupa cum marturiseste el insusi, in aprilie, 1904, incepe sa-si construiasca un sistem ocult propriu, dupa ce o inteligenta supranaturala, cu numele Aiwazi a descoperit Liber Al vel Legis (Cartea Legii). Aceasta cuprinde, de fapt, mult citata sintagma: „Fa ceea ce vrei, aceasta este toata legea.” Th. Schweer spune ca A. Crowley era preocupat mai degraba de lupta sa impotriva crestinismului decat de cinstirea lui Satan. intr-adevar, numele acestuia apare in scrierile sale, dar nu neaparat in prim plan. Faptul acesta reiese mai ales din Imnul lui Pan, compus de el insusi, care, la cererea sa, a fost recitat la inmormantarea sa. In acest imn, regasim clar exprimate intentiile si multe dintre ideile lui Crowley: respingerea normelor si conceptiilor morale burgheze, o viata libera, calauzita de propriile principii si promovarea unei „religii a celor puternici”.
De altfel, sexualitatea ocupa un loc important in invatatura lui Crowley. Dupa ce a devenit membru al Ordo Templi Orientis (O.T.O.) in anul 1912, zece ani mai tarziu a ajuns conducatorul ordinului, cultivand tot felul de practici sexuale, influentat mai ales de mitologia egipteana si de Yoga indiana.
Spre deosebire de alte grupari gnostice, A. Crowley nu percepe Principiul primordial, cu care omul este, in esenta, identic ca pe ceva spiritual. Dimpotriva, pentru el, Absolutul este mai degraba instinctul biologic descatusat, care trebuie lasat sa savureze fara nicio restrictie placerile vietii. „Fiecare barbat si fiecare femeie este o stea”, adica sunt absolut divini, dar in intelesul dionysiaco-orgiastic pe care il da Crowley divinului. Pentru fiecare este valabila sintagma amintita: „Fa ceea ce vrei, aceasta este toata legea”. Cel ce a ajuns sa experimenteze dorinta absoluta de viata in el insusi, pe acela nu-l poate impiedica nimeni si nimic sa faca absolut si suveran ceea ce vrea, ceea ce in mod concret inseamna sa-si dea frau liber la toate placerile pe care le voieste.
Prin ritualuri compuse din practici sexuale aberante si jertfe sangeroase de animale, magicianul isi propune sa-si aserveasca energiile secrete ale cosmosului si, astfel, sa-si indeplineasca dorintele tot timpul, fara nicio limita. Totodata, aceste ritualuri isi propun sa-l ajute sa-si depaseasca propria conditie si, in cele din urma, sa experimenteze propria sa natura divina. Pentru Crowley, sexualitatea pare sa aiba in acelasi timp, o dubla semnificatie: pe de o parte, ea este un mijloc spre atingerea scopului si sporeste puterile magice, iar pe de alta parte este si finalitate, forma suprema de viata satanist-divina.
Prima Biserica a lui Satan (The First Church of Satan)
Prima organizatie satanista, recunoscuta ca „Biserica” in S.U.A., a fost fondata in anul 1966 de catre Anton Szandor La Vey, un fost fotograf de Politie. Dupa cum marturiseste el insusi, in timp ce lucra la Politie, i-a devenit tot mai limpede cat de animalic poate deveni omul in comportamentul sau. Datorita capacitatii sale de a actiona rau, diabolic in mod constient, el poate deveni mai periculos si mai imprevizibil chiar decat o fiara salbatica. La Vey era familiarizat cu animalele salbatice, pentru ca inca din tinerete se alaturase unui circ ambulant, ajungand chiar dresor de lei. Pasiunea pentru feline si-a pastrat-o si mai tarziu, dovada fiind faptul ca, in urma protestelor vecinilor, a fost obligat sa predea gradinii zoologice din San Francisco un leu pe care-l tinea pe post de animal de casa.
In timpul liber, inca de multa vreme, La Vey practica ocultismul. Astfel, in anul 1965, a reusit sa organizeze un cerc, in cadrul caruia se dezbateau teme ocultiste. Un an mai tarziu, din acest cerc avea sa apara Prima Biserica a lui Satan („First Church of Satan”), care pana in 1970 a pastrat un caracter local. Intre 1970-1974, La Vey a incercat sa popularizeze organizatia respectiva in toata America de Nord, reusind sa castige adepti mai ales din randul unor tineri intelectuali, oameni de afaceri si actori, intre care, de pilda, Jane Mansfield si Roman Polanski. in ciuda acestei propagande, organizatia n-a reusit sa adune niciodata mai mult de cateva sute de persoane.
In primul rand, La Vey predica un individualism radical. in opinia sa, mantuire nu exista decat in lumea aceasta; religiile care fac referire la existenta unei lumi dincolo de mormant erau privite de el ca simple instrumente de opresiune. In teoriile sale, Satan apare ca un contramodel: el il ajuta pe om sa lupte pentru a se elibera de toate restrictiile artificial impuse si pentru a respinge toate ideologiile care ar condamna exercitiul placerilor de orice fel. Pentru a intelege mai exact profilul acestui contramodel – Satan, iata cateva puncte din asa-zisa „marturisire de credinta” a „Bisericii lui Satan”:
1. Satan intruchipeaza satisfacerea dorintelor in locul abstinentei.
2. Satan intruchipeaza existenta vitala in locul himerelor spirituale.
3. Satan intruchipeaza intelepciunea pura in locul iluziei ipocrite.
4. Satan intruchipeaza amabilitatea fata de cei care o merita in locul iubirii irosite pentru un nerecunoscator.
5. Satan intruchipeaza razbunarea in locul „intoarcerii si celuilalt obraz”.
6. Satan intruchipeaza responsabilitatea fata de cei responsabili in locul grijii fata de santajisti spirituali.
7. Satan intruchipeaza toate asa-numitele pacate, fiindca toate acestea conduc la o satisfactie trupeasca, spirituala sau sentimentala.
Cele „Unsprezece reguli satanice ale Pamantului” asa cum au fost ele numite si prezentate de catre insusi La Vey:
1. Nu-ti exprima parerea neintrebat si nu da sfaturi necerute.
2. Cand vorbesti, asigura-te ca esti si ascultat.
3. Respecta intr-o casa straina pe stapanul casei sau nu te mai duce acolo.
4. Daca te deranjeaza cineva in propria ta casa, alunga-l fara mila.
5. Nu te culca cu cineva, daca n-ai fost invitat.
6. Nu te ingriji deloc de lucruri care nu te privesc, chiar daca cineva s-ar simti impovarat si ti-ar cere ajutor.
7. Confirma si recunoaste puterea magiei dupa ce ai folosit-o cu succes pentru a-ti impune dorintele. Daca ii contesti puterea, dupa ce ai apelat la ea cu succes, pierzi tot ceea ce ai realizat.
8. Sa-ti pese de lucrurile murdare din jur, de care tu insuti nu esti afectat.
9. Nu vatama copiii mici.
10. Nu ucide animale, daca nu te-au atacat in prealabil si daca nu doresti sa le mananci.
11. Nu agresa pe nimeni in public. Daca cineva te agreseaza, spune-i sa inceteze. Daca n-o face, nimiceste-l.
Ulterior, dincolo de preocuparile sale legate de ritualurile bombastic-exorcizante, La Vey a inceput sa se aplece mai mult spre interese financiare, ceea ce a nemultumit pe marea majoritate a adeptilor sai. Controversele s-au acutizat in anul 1975, cand La Vey a deschis posibilitatea vanzarii gradelor sacerdotale ale „Bisericii” sataniste. Argumentul sau a fost ca „Biserica” nu trebuie privita ca un loc de intalnire pentru oameni care sunt preocupati mai mult de banii dobanditi din vanzarea gradelor satanice erau depusi intr-un cont privat al lui La Vey. Acesta este si motivul pentru care subordonatii sai l-au parasit, intemeind o noua organizatie, Templul lui Set („Temple of Set”).
Templul lui Seth
Fondatorul noii organizatii sataniste a fost Michael Aquino, un fost general-colonel al armatei americane si un consilier al presedintelui S.U.A. din acea vreme, Ronald Reagan. Pe linie ierarhica, el ocupa locul al doilea, dupa La Vey, in cadrul organizatiei Biserica lui Satan.
Dupa schisma aparuta, din motivele amintite, aproape toti functionarii au parasit organizatia alaturi de M. Aquino, care a inceput constructia propriei organizatii si a unui nou sistem. Acesta si-a elaborat principiile noii sale doctrine inca din vremea cand era membru al Bisericii lui Satan. M. Aquino pretinde ca invatatura sa a primit consacrarea in timpul unui ritual desfasurat in anul 1975, cu prilejul solstitiului de vara. El afirma ca, in timp ce-l implora pe Satan, acesta ar fi intrat in contact cu el si i s-ar fi descoperit ca Set, veche divinitate a panteonului egiptean, cel care l-a taiat in bucati pe fratele sau, Osiris, stapanul imparatiei mortilor. Ca sa-l convinga, Set alias Satan i-ar fi spus ca ar fi mai incantat sa fie adorat sub vechiul sau nume egiptean. Cartea celor vii, chipurile dictata lui Aquino de catre Set cu prilejul descoperirii, care s-ar dori un fel de contrapondere la Cartea egipteana a mortilor, publicata pentru intaia data de catre egiptologul Richard Lepsius (1842), avea sa devina lucrarea fundamentala pentru aceasta organizatie satanista.
Si pentru M. Aquino, evaluarea eului si ratiunii reprezinta fundamentul satanismului, dar el nu-si explica doctrina dintr-o perspectiva atat de materialista ca La Vey. Set este o fiinta care i-a daruit omului constiinta de a fi un eu independent. In opinia lui Aquino, actul „luciferic” al lui Satan, in adevaratul sens al cuvantului, consta in faptul ca i-a adus omului lumina cunoasterii, respectiv de a fi separat de creatie si de a putea urma o cale aleasa de el insusi. Prin aceasta cunoastere a fost declansata evolutia constiintei umane. Totusi, Aquino evita sa-l caracterizeze mai exact pe Set, lasand deschis raspunsul la intrebarea daca e vorba de o fiinta personala, un principiu spiritual sau o forma de energie. Aceasta, intrucat speculatiile pe aceasta tema ar putea conduce la ideea ca satanismul ar fi o „credinta” similara credintelor religioase, pe care le respinge categoric. Set nu a creat lumea, ci este doar fiinta cea mai evoluata in procesul de dezvoltare a constiintei. Aquino numeste insusi procesul de evolutie a constiintei dupa modelul „Xeper”, ceea ce inseamna „a ajunge treptat la viata”. Cum a avut loc crearea lumii si incotro va conduce evolutia constiintei de sine, inceputa prin Set, raman intrebari fara raspuns. Pentru om, important este doar sa perceapa starea sa de separatie existentiala fata de creatie si sa mentina pe cat posibil de constient aceasta separare, inclusiv dupa moartea trupului.
Toti satanistii asculta muzica rock!
In general, satanistii provin din randul tinerilor, avand varste cuprinse intre 12-25 de ani. Cei mai multi sunt elevi si studenti, numarul celorlalti fiind mult mai mic. in principiu, nu se poate vorbi de un anume mediu social predilect din care provin acesti tineri, intrucat unii sunt din familii de intelectuali sau cu posibilitati materiale peste nivelul obisnuit al populatiei, pe cand altii, din familii foarte sarace sau dezorganizate: parinti alcoolici, someri, divortati etc.
Dupa cum s-a putut constata, desi nu toti rockerii sunt satanisti, toti satanistii sunt adeptii muzicii rock (death metal, black, trash etc). De altfel, muzica de acest tip reprezinta, printr-un anumit tip de mesaje, desi nu in totalitate, un important factor de raspandire a ideilor sataniste in randul tinerilor. Acest curent isi are inceputurile pe la sfarsitul anilor ’60, cand apare pe piata, de pilda, piesa lansata de formatia Rolling Stones „Sympathy for the Devii” („Simpatie pentru diavol”). Din 1970 a aparut o noua formatie, Black Sabbath, care a adus in fata publicului o serie de alte teme sataniste. Texte sataniste (,,I’m in league with Satan”. „Good of Thunder”, „Mr. Crowley”, „The Number of the Beast, „Friend of Hell”,, „God bless the Children of the Beast”, „Sons of Satan” si numele discului „At War with Satan” etc), nume de trupe muzicale („Black Sabbath”, „Deep Purple”, „Kiss” cu piesa „Knights in Service of Satan” etc.) si simboluri sunt tot atatea mijloace eficiente prin care se face o reclama consistenta fenomenului in sine, chiar daca multi tineri amatori de acest gen de muzica nu constientizeaza.
Pactul cu diavolul
Ritualurile sataniste presupun la initiere depunerea unui juramant de slujire a lui Satan, de denigrare si lupta impotriva lui Dumnezeu. Cinstirea lui Satan se realizeaza, intre altele, prin consum excesiv de alcool, droguri, prin jertfirea unor animale, practicarea sexului in grup si invocarea spiritelor malefice. Criteriul absolut care domina conceptia adeptilor este domnia raului asupra binelui. De aici si predispozitia lor accentuata spre fapte antisociale, agresivitate, anarhie, mergand pana la suicid sau crima, sacrificiul uman fiind forma suprema de cinstire si slujire a lui Satan.
Dupa depunerea juramantului, un alt moment important il reprezinta initierea, in cadrul careia un adept mai vechi il tatueaza pe novice pe brate cu anumite insemne specifice, ritualul incheindu-se prin sacrificiul grotesc al unui animal, indeosebi caine sau pisica. Facand o incizie in pieptul animalului, tinerii initiati ii smulg inima si o storc deasupra unei icoane a Sfintei Treimi, recitand asa-zise „rugaciuni” din Biblia satanica. De asemenea, tanarul care a depus juramantul trebuie sa se lepede de Hristos de trei ori, dupa care urineaza pe cruce.
Mai concret, trebuie spus ca orice persoana care isi propune sa adere la aceasta organizatie oculta trebuie sa incheie realmente un adevarat „pact cu diavolul”, un pact care presupune conditii foarte recise impuse candidatului. Iata, in cele ce urmeaza, cateva extrase dintr-un asemenea pact, care a circulat in mai multe locuri din sudul Germaniei:
– sa fie scris „cu propriul sange”;
– sa fie incheiat in prezenta unui „vrajitor sau magician, ca reprezentant al diavolului”;
– sa „se dezica de credinta” pe care a impartasit-o pana in acel moment;
– „novicii depun juramantul de supunere si ascultare fata de diavol si se obliga sa nu se mai intoarca niciodata la credinta crestina, sa nu mai respecte poruncile, sa se subordoneze doar lui Satan si sa frecventeze sabaturile sale pe cat de frecvent posibil”;
– sa promita ca „se va ingriji din toate puterile sale sa-i aduca lui Satan alti slujitori din randul femeilor si barbatilor”.
Foarte macabru suna o alta prescriptie din acelasi pact:
– „slujitorii lui Satan promit sa-i aduca, in anumite perioade, ofrande si daruri, iar in cadrul unui ceremonial festiv, cel putin o data pe luna, sa jertfeasca un copil si sa-i aduca ofranda sangele lui. Acest sange va servi ca hrana, in noptile cu luna plina, vampirilor, varcolacilor si demonilor”;
– simbolurile satanice sunt aplicate „la barbati sub pleoape, la subsuoara, pe buze, pe umeri si pe sezut, iar la femei pe sani si pe buze”.
Dupa depunerea juramantului si initiere, orice organizatie satanica, grupa sau ordin cultiva o forma de „disciplina arcana”. Sub amenintarea cu diferite pedepse (de exemplu, tortura, agresare, moarte etc.), initiatii nu au voie sa ofere in afara niciun fel de informatii privind infrastructura si gradul de organizare al grupei, lojii sau ordinului respectiv. De asemenea, nu au voie sa relateze nimic despre treptele de initiere, despre derularea exacta a ritualurilor sau a altor practici. Ritualul de initiere la care au fost supusi ii obliga sa ramana fideli fata de organizatie pana la sfarsitul vietii. Ei nu pot parasi randurile gruparii respective chiar daca s-ar intampla ca aceasta sa fie in prag de dizolvare sau daca se apropie de obstescul sfarsit. Daca totusi ar indrazni sa o faca, sunt amenintati cu tot felul de agresiuni fizice si psihice. De pilda, ei primesc pachete, expediate cu pisici si cocosi negri pe jumatate descompusi, sau li se aseaza in fata usii de la casa sobolani morti in forma de pentagrama.
„Liturghia” neagra
„Liturghia” neagra face parte din practica ritualica a oricarei grupari sataniste. De fapt, ea reprezinta inversiunea ritualului crestin, mai precis a misei romano-catolice. Ustensilele folosite in savarsirea ritualului sunt, intre altele, un acoperamant negru, odajdii si insigne, carti de rugaciune, simboluri, cum ar fi pentagrama, crucea intoarsa si numarul 666, lumanari negre si un altar. Derularea ritualului nu poate fi tipizata.
Oricum, conform marturiilor unor adepti care au abandonat organizatia, sunt practicate variante extrem de brutale si sadice. Conducatori ai unor centre de consultanta au relatat despre faptul ca, in cadrul unor asemenea asa-zise „liturghii”, se apeleaza la sacrificii de animale, vatamari corporale (taieturi pe brate sau in zona organelor genitale, rupturi), la violuri ritualice in grup, ca si la torturi. De altfel, in satanism, forta de a suporta suferintele reprezinta dovada progresului spiritual, desigur de tip satanic. Orice satanist trebuie sa accepte sa fie torturat si sa tortureze, la randul sau, pe altii. Iubirea trebuie transformata in ura, si cu cat un adept reuseste mai bine acest lucru, cu atat mai putin se poate astepta el insusi la masuri de tortura indreptate impotriva sa. Pe langa tehnicile manipulatorii, de la autosugestie pana la activitatea in stare de transa, alcoolul si drogurile contribuie si ajuta, in opinia satanistilor, pe cel ce le ingurgiteaza la atingerea anumitor stari de constiinta in cadr
Comentariile sunt închise.