Ce este hinduismul?
Hinduismul etse o religie aparuta in India in urma cu peste 5.000 de ani. Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani, incepand cu scrierea traditiilor orale existente in ultima jumatate de mileniu inainte de Hristos. Aceste scripturi sunt cunoscute sub numele de Veda (care inseamna, „intelepciune” sau „cunoastere”). Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads, care reprezinta o sinteza a invataturilor vedantice. Principalele invataturi ale scrierilor Upanishads includ crezul in panteism, in ispasirea karmica2 si in reincarnare. Poate cea mai bine-cunoscuta parte a Vede-lor este legenda hindusa a lui Bhagavad-Gita, care este povestea unui print razboinic, pe numele de Arjuna si a conducatorului sau de car Krishna3, o incarnare deghizata a zeului hindus Vishnu. Gita a fost scrisa si ulterior modificata intre anii 200 i.H. si 200 d.H.
Exista trei clasificari de baza in care sutele de secte hinduse se impart:
(1) monistii abstracti, care subliniaza, unitatea filozofica a universului in locul ideii religioase sau teiste;
(2) adeptii lui Vishnu care sunt devotati inchinarii (in multe forme diverse) zeului Vishnu (manifestat in forme diverse), si considerat forma suprema de divinitate;
(3) adeptii Shivei, care se devoteaza inchinarii zeului Shiva cea mai superioara manifestare a divinitatii.
Conceptele comune ale hinduismului
1) Brahman, eternul Trimutri, sau Dumnezeu trei-in-unul (trinitar?!): odata, Brahma, ca si Creator, apoi, Vishnu, ca si Pastrator si in final, Shiva, ca Nimicitor.
2) Supunerea Soartei, devreme ce omul nu este in afara ci este parte a lui Brahman.
3) Sistemul Castelor, determinate de legile lui Manu.
4) Nirvana, starea finala atinsa la emanciparea sufletului din lantul de nasteri si renasteri.
5) Yoga, disciplina care-l face in stare pe individ sa-si controleze trupul si emotiile.
6) Dharma, Legea Ordinii Morale, pe care fiecare individ trebuie sa o gaseasca si sa o urmeze pentru a atinge nirvana.
Conceptele hinduismului
DUMNEZEU – Nu exista despre Dumnezeu nicio idee hindusa unica. Conceptele hinduse despre divinitate includ oricare dintre urmatoarele: monismul (toata creatia – existenta – este una); panteismul (toata creatia, tot ce exista este divin); panenteismul (Dumnezeu se afla in creatie ca si sufletul in corp); animismul (Dumnezeu sau mai multi dumnezei traiesc/salasluiesc in obiecte cum ar fi copacii, pietrele, animalele, etc.); politeismul (exista multi dumnezei); henoteismul (exista mai multi dumnezei dar ne inchinam unuia singur); monoteism (exista doar un singur Dumnezeu).
KARMA SI SAMSARA – Fundamentala pentru gandirea hindusa este idea ca toate sufletele sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele lor din timp. Karma se refera la datoria creata de faptele rele ale unui om pentru care trebuie sa se ispaseasca (prin diferitele sisteme hinduse), pentru ca el sa scape din ciclul de samsara, sau de reincarnari (in care sufletul locuieste in trupuri omenesti succesive), sau de transmigrare (in care sufletul locuieste in trupuri succesive – omenesti, animale, sau chiar de plante si alte obiecte fara viata). Legea karmei se aplica atat oamenilor cat si animalelor. De aceea, renasterea poate lua o forma superioara sau inferioara, urcand prin ea in sus pe scara sociala, (renastere ca membru al unei caste superioare) sau coborand pe scara sociala, (renastere intr-o casta mai inferioara sau ca animal!).
MANTUIRE – Cele trei cai principale hinduse de „mantuire” includ karma marga (adica, „metoda”), care este calea actiunii dezinteresate; bhakti marga, care este calea devotarii; si jnana marga, care este calea cunoasterii si a descoperirii mistice. Jnana marga obtine realizarea de sine prin constienta intuitiva si revelatie mistica. Bhakti marga obtine realizarea de sine prin jertfe rituale si disciplina.
MOKSHA – concept cunoscut si sub numele de mukti, este termenul hindus folosit pentru scaparea, eliberarea sufletului din ciclul karmei. De aceea, pentru un hindus, telul suprem al existentei sale este sa fie eliberat din samsara (ciclul obligatoriu al vietii) si din legea karmei cu sirul ei nesfarsit de nasteri, morti si renasteri. Cand cineva obtine aceasta eliberare, respectivul se crede ca intra intr-o stare de desavarsire, de perfectiune.
SISTEMUL DE CASTE – este o trasatura unica a religiei hinduse. Relatarea originilor castelor este o foarte interesanta poveste. Se spune ca Brahma l-a creat pe Manu, care a fost primul om. Din Manu s-au nascut patru feluri de oameni, dupa cum a hotarat creatorul Brahma. Din capul lui Manu au iesit Brahmanii, cei mai buni si cei mai sfinti oameni. Din mainile lui Manu au iesit Kshatriyas, cei ce sunt conducatorii si razboinicii. Meseriasii au iesit din coapsele lui si au fost numiti Vaisyas. Restul oamenilor au iesit din picioarele lui Manu si sunt cunoscuti sub numele de Sudras. Odata cu trecerea timpului sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungand astazi sa existe mii de subcaste. Acesta constituie inca parte integrala a ordinii sociale a Indiei chiar daca a fost scoasa in afara legii de catre guvernul indian.
Cateva din crezurile hindusimului
1) In privinta notiunii de Dumnezeu, fiinta suprema a Hinduismului este indefinita, este impersonalul Brahman, absolutul filozofic.
2) Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahman, lipsit de valoare individuala sau personala.
3) In Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfant. Faptele nelegiuite nu sunt savarsite impotriva vreunui dumnezeu ci sunt in principal rezultatul ignorantei. Aceste rele pot fi biruite urmand principiile si doctrina mantuirii castei din care face parte respectivul.
4) In Hinduism mantuirea se poate dobandi in trei feluri: prin cunoastere, fiindca a cunoaste reprezinta parte a fundamentalului Brahman si nu o entitate separata; prin devotament, care inseamna dragoste si ascultare fata de o anumel zeitate, sau prin fapte savarsite conform ritualurilor. Aceasta mantuire este necesara din aparent nesfarsitul ciclu de nasteri, morti si renasteri.
5) Hinduismul considera lumea materiala ca fiind trecatoare si de importanta secundara fata de descoperirea Brahmanului, in timp ce Crestinismul, de exemplu, considera lumea ca avand o realitate obiectiva ce isi are sursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu.