Scientologia, o „religie” SF

Ce este scientologia?

Gandita a fi un fel de „religie a secolului al XX-lea”, nicio alta grupare existenta n-a atras asupra sa mai multe critici decat biserica scientologica. Majoritatea criticilor o considera o „iluzie” izvorata dintr-o lume science-fiction, mai ales datorita faptului ca doctrina promovata de ea este opera unui autor de science-fiction.

Notiunea de „scientologie”, din punct de vedere etimologic, deriva din verbul latinesc scire – a cunoaste, si din substantivul grecesc logos- cuvant, invatatura, avand semnificatia de „invata­tura despre cunoastere”.

Caracterul ambiguu al acestei doctrine rezulta chiar din preten­tiile fondatorului ei, care sustine uneori ca ar fi vorba despre o simpla filosofie, alteori ca avem de a face cu o religie sau, in fine, cu o forma de amalgamare sincretica a ambelor. Fondatorul si conducatorul scientologiei, pentru o lunga perioa­da de timp, este scriitorul de literatura „science-fiction”, americanul Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986).

Cine a fost fondatorul scientologiei, L.R. Hubbard?

In anul 1946, Hubbard intra in contact cu ideile promovate de neosatanism, conform caruia principiul calauzitor in viata este urmatorul: „Orice lege inseamna sa faci ceea ce doresti„. Este vorba, de fapt, de motto-ul OTO („Ordo Templi Orientis”) al conducatorului sau, magicianul englez Aleister Crowley. OTO face parte din randul gruparilor de magie neagra, aparti­natoare asa-numitului curent satanist. Inainte de scientologie, Hubbard a intemeiat, in anul 1951, „Fundatia Hubbard pentru cercetarea Dianeticii”, ale carei principii sunt dezvoltate intr-o carte publicata de el in anul 1950, intitulata Dianetica – stiinta moderna a sanatatii spirituale.

După ce în anul 1954, L.R. Hubbard face publica Scientologia, la 21 iulie 1955 prezinta chiar certificatul de inregistrare oficiala a Fundatiei Bisericii scientologice. Surprinzator, la 1 august 1968, L.R. Hubbard a demisionat de la conducerea miscarii si a transmis un mesaj telegrafic: „Am daruit lumii scientologia; daca este o lume cum trebuie, o va folosi in mod corespunzator; daca este o lume rea, nu va face acest lucru”.

Structura organizatiei scientologice

In viziunea scientologilor, doctrina si organizarea promovata de miscare reprezinta singura posibilitate de a avea acces la un viitor sigur si salvator. In acest sens, miscarea scientologica dispune de doua organizatii de elita, asa-numitele Sea-Org si Guardian Office, care isi propun sa garanteze un viitor pozitiv intregii miscari.

Atat in ceea ce priveste sistemul sau de cursuri cat si in privinta organizarii, Scientologia dispune de o structura strict ierarhica. Fiecare grupare sau organizatie este structurata conform unei scheme foarte precise, avand sapte sectii sau divizii si douazeci si una de departamente. De asemenea, un mare numar de organizatii auxiliare, un fel de organizatii camuflate, tin tot de structura sau domeniul Scientologiei. Iata cateva dintre acestea: Colegiul pentru Filosofie aplicata, Colegiul de Dianetica, Centrul de celebritate, Institutul pentru Filosofie aplicata, Biserica Noii Credinte, Centrul de Comunicare…etc. In plus, exista o serie de grupari cu ajutorul carora Scientologia, respectiv scientologii incearca sa realizeze anumite lucruri, cum ar fi, de pilda, in Germania: Comisia pentru protectia cetateanului impotriva abuzului de informatii, Comisia pentru reforma politiei, Asociatia pentru umanizarea conflictelor ideologico-religioase, Uniunea pentru umanitate in relatia cu religiile si minoritatile, Societatea pentru promovarea tolerantei religioase si relatiilor interumane, Narconon etc.

In anul 1979, conducatorii scientologi au intemeiat o asociatie mondiala a intreprinderilor scientologice, cunoscuta sub numele de WISE (World Institute of Scientology Enterprises), avand drept scop o interventie planificata a Scientologiei in viata economica, la scara planetara. Prin aceasta se urmareste, de fapt, implementarea principiilor eticii hubbardiene si a mecanismelor de control dezvoltate de el in cadrul fiecarei intreprinderi economice aflate sub influenta miscarii scientologice. Din aceasta perspectiva, atat persoane particulare cat si firme pot dobandi apartenenta la WISE.

Astazi, Scientologia este o organizatie bine structurata din punct de vedere ierarhic, condusa de catre David Miscavige, care opereaza in multe tari ale lumii. Conform datelor oferite de reprezentantii miscarii, in 107 tari ale lumii exista 3100 „Biserici” scientologice, „misiuni” si organizatii auxiliare, numarand cca. 8 milioane de adepti. Centrul de management se afla in Los Angeles, iar cartierul general spiritual in Clearwater (Florida). In Europa, centrul miscarii se gaseste in Copenhaga (Danemarca).

Doctrina scientologica

In conceptia lui L.R. Hubbard, omul consta din trup (corp), minte (mind), inteleasa ca ratiune, spirit sau simtire, si thetan (un fel de suflet al spiritului, adevaratul eu). Esential este, insa, doar acest thetan care, in acceptiunea lui Hubbard, este vesnic si parcurge un lung sir de reincarnari. De asemenea, acesta se poate separa de trup. L.R. Hubbard pretinde chiar ca poate dovedi stiintific acest lucru, motiv pentru care revendica dianetica ca o adevarata stiinta.

In viziunea hubbardiana, „mind” consta din trei parti principale: un mind analitic, unul reactiv si, in fine, un altul somatic. Cel analitic este pozitiv, in vreme ce cel reactiv este negativ. „Mind-ul” reactiv este un fel de mecanism de supravietuire a trupului, a structurii celulare. Hubbard il priveste ca pe un „raufacator primordial al sufletului uman”. In cel analitic, adica in adevaratul „mind”, ale carui capacitati incredibile sunt obstructionate de catre „mind-ul” reactiv, se afla „unitatea de comanda” a individului, care este „persoana propriu-zisa”. Aceasta „unitate de comanda” ar putea fi definita, afirma scientologii, ca „centrul constiintei personale”. Ea controleaza gandirea analitica, dar face acest lucru nu pentru ca i-ar fi fost atribuit vreun mandat de catre cineva in aceasta privinta, ci fiindca are aceasta functiune de la natura. Ea se identifica in mod absolut cu „eul”, cu sinele nostru. Mai tarziu, Hubbard numeste aceasta „unitate de comanda” thetan. Cu ajutorul „stiintei” dianeticii si a unei metode, denumita de el „auditing” („audiere”), Hubbard incearca, inainte de orice, sa readuca „eul” intr-o stare, chipurile, normala, o stare numita de catre el „clear” („clar”, „liber”). in aceasta stare, pentru cel „eliberat”, nu mai exista nici un fel de „mind” reactiv. Respectivul „clear” devine „completamente liber” de psihoze, nevroze, constrangeri si presiuni, definite de el cu notiunea generala de „aberatii”, ca si de toate suferintele psihosomatice.

Exista si alte notiuni determinante pentru doctrina dianeticii si scientologiei lui Hubbard. Intre acestea, doua sunt foarte importante. Prima este termenul artificial creat de Hubbard, MEST, constituit din initialele cuvintelor „materie”, „energie”, „spatiu” si „timp”, care semnifica partile componente ale universului fizic. A doua notiune se cheama „theta”, pe care Hubbard o foloseste in locul cuvantului englezesc „thought”, avand semnificatia de „gandire”, respectiv „capacitatea de gandire”. Theta, in acceptiunea lui Hubbard, isi are propriul univers, este o forma de energie, isi are propria materie – ideile si poate savarsi lucruri pe care MEST nu reuseste sa le faca. De la theta nu mai ramane decat un mic pas pana la thetan, sufletul spiritului, caruia i se atribuie energia theta.

Potrivit lui Hubbard, thetan poate fi regasit in urmatoarele patru stari principale:
– Nu se afla in nici un trup, nici in preajma vreunuia, ci intr-un alt univers.
– Desi se afla in afara oricarui trup, dirijeaza totusi trupul in mod constient.
– El salasluieste in trup, si anume in cap.
– El nu se poate afla in trupul pe care a trebuit sa-l paraseasca prin constrangere. Daca ar avea un trup, starea a doua ar fi cea mai buna pentru el. Prin scientologie se incearca realizarea acestei stari, respectiv „exteriorizarea” thetan-ului.

Un alt termen vehiculat frecvent in scientologie este acela de „dinamica”. Prin asa-numitele „dinamici”, scientologia intelege un fel de impulsii, de forte sau impulsii instinctive, care actioneaza la diferite nivele ale vietii, respectiv in diferite directii ale vietii. Hubbard le numeste pe acestea „motive sau motivatii”.
– Impulsul spre supravietuirea de sine, spre „existenta pentru sine insusi”;
– Impulsul spre supravietuirea prin sex (in urmasi);
– Impulsul spre supravietuirea in interesul grupei, spre „existenta in grupe si indivizi”;
– Impulsul spre supravietuirea in interesul intregii omenirii, spre „existenta ca umanitate”.

Ulterior, Hubbard mai adauga la acestea inca alte patru „dinamici’:
– Impulsul spre existenta intregii vieti organice (plante si animale);
– Impulsul spre existenta ca univers fizic;
– Impulsul spre existenta ca fiinte spirituale;
– Impulsul spre existenta infinita, definita si ca existenta suprema.

L. Ron Hubbard include in sistemul sau doctrinar, de asemenea, invatatura despre reincarnare, pe care o preia din religiile orientale. Acest concept se regaseste inclusiv in ocultismul promovat de OTO si in alte miscari neo-ocultiste, de la care scientologia si dianetica lui Hubbard preiau si alte idei. De retinut este si faptul ca scientologia accepta hinduismul si budismul ca precursori religiosi ai „Bisericii” scientologice.

Prima metoda a scientologiei: auditing-ul

„Auditing” (de la verbul latinesc audire – a asculta) reprezinta un exercitiu de baza in practica scientologica, in cadrul caruia cel ce este initiat isi marturiseste, prin repetare continua, in fata unui asa-numit „auditor” sau instructor, experientele sale dureroase acumulate de-a lungul timpului. Repetarea, prin confesiune, a unor asemenea fapte se face pana in momentul in care novicele insusi, epuizat din cauza suprasolicitarii nervoase, ajunge sa rada si sa-si ridiculizeze propriile acte. Scientologii considera ca, in acest mod, toate aceste experiente traite anterior au fost eradicate.

Procedeul terapeutic in sine se realizeaza, chipurile, cu ajutorul unui asa-numit electrometru (un fel de detector de minciuni). Pe parcursul auditing-ului, chiar in eventualitatea in care la cel audiat se constata emotii puternice, sub forma de furie sau tristete, cel ce conduce exercitiul nu trebuie sa manifeste nici un fel de compa­siune.

Un specialist in domeniu, Prof.dr. Hans Kind caracterizeaza acest exercitiu ca pe o „proce­dura impersonala si inumana”, care in cazul unor oameni instabili din punct de vedere psihic conduce la diferite pericole majore, cum ar fi: stari de anxietate, depresii, crize si caderi psihice. In conceptia sa, auditing-ul scientologic ignora in mod cu totul constient toate metodele psihoterapeutice confirmate stiintific si se limiteaza exclusiv la un anumit tip de reactii de descatusare nervoasa.

Pe de alta parte, cei ce apeleaza la auditing-ul scientologic se expun si unui alt pericol, tinand seama de faptul ca cel ce conduce exercitiul nu trebuie sa se supuna nicidecum regulii secretului, ca in cazul preotilor si medicilor. Mai mult decat atat, toate sedintele de auditing sunt consemnate in scris si inmanate unor „suprave­ghetori”, care evalueaza sistematic protocoalele de sedinta. In plus, prin aceasta metoda, scientologii culeg informatii suplimentare despre rudele si cercul de prieteni al celui audiat.

A doua metoda a scientologiei: antrenamentul in vederea comunicarii

In fapt, acesta reprezinta o completare a auditing-ului, constand in initierea in regulile hubbardiene de comportament. Dintre aceste reguli de comportament fac parte „confruntarea” si „confirmarea”. Ambele au rolul de a ajuta la o mai buna comunicare. In realitate, insa, acest antrenament foloseste intr-o mai mica masura comunicarii, cat mai ales impunerii propriei personalitati in confruntarea cu ceilalti.

Una dintre posibilitatile de confruntare consta in a-ti privi partenerul direct in ochi, fara a clipi, prin aceasta demonstrandu-i celui din fata ta „capacitatea de a fi prezent”. „Confirmarea” are scopul de a-i semnaliza celui cu care dialo­ghezi „deplina atentie” pe care o ai si pe care i-o acorzi.

Desi scientologii sustin ca acest antrenament are ca finalitate un adevarat „succes in materie de comunicare”, totusi exista experti care afirma ca unele exercitii prezinta riscuri, intrucat pot conduce la diferite modificari ale constiintei si la anumite stari de epuizare. Este adevarat, unii dintre aceia care au abandonat miscarea relateaza ca anumite exercitii ar declansa un fel de stres, care i-ar transpune intr-o stare de confort interior, incat n-ar mai percepe nici o suferinta si ar avea imagini halucinatorii. Totusi, aceasta stare ascunde un pericol, si anume acela ca participantul la asemenea exercitii de antrenament este influentabil si inclina spre aprecieri eronate.

De asemenea, trebuie remarcat ca Scientologia utilizeaza momentul acestui sentiment de liniste interioara pentru a sugera participantilor la curs ca un astfel de sentiment de fericire ar putea deveni o stare de durata in cazul folosirii regulate a tehnicilor scientologice. De fapt, acest lucru nu inseamna altceva decat ca, prin aceasta, Scientologia ii manipuleaza pe adepti, facandu-i dependenti de sistem.

A treia metoda a scientologiei: programul de purificare

Constand intr-o anumita combinatie de exercitii fizice, vitamine, alimentatie si sauna, el isi propune sa elibereze trupul de substante toxice si droguri. Dupa ce s-a supus acestui program si apoi a parasit randurile Miscarii scientologice, cineva afirma ca un asemenea program, presupunand utilizarea unor doze superioare de vitamine si petrecerea unui timp zilnic de pana la cinci ore in sauna, il poate aduce pe beneficiar realmente intr-o stare de halucinatie. Parchetul din Hamburg, de pilda, considera ca scientologii apeleaza la acest tip de tratament pentru a provoca o stare de euforie pe baza hormonala, facandu-l astfel pe respectivul dependent de Scientologie. In acest fel, respectivul devine obiectul unei exploatari ulterioare din punct de vedere economic.

A patra metoda a scientologiei: „oferta” pentru copii

Spre deosebire de alte curente, Scientologia nu se adreseaza doar adultilor, ci si copiilor. Pentru a fi vindecati de acest comportament maladiv al copila­riei, scientologii propun ca si copiii sa fie supusi tehnicii „auditing-ului”. Prin aceasta, sustin ei, sunt eliminate experientele dureroase si impovaratoare de care copiii sunt marcati, anulandu-se totodata asa-numitul „mind” reactiv. Hubbard considera ca „audierea” copiilor este posibila doar dupa ce acestia si-au insusit vorbirea. El recomanda, insa, ca ei sa fie supusi acestui program incepand cu varsta de cinci ani, subliniind totodata ca, pentru regresia acestora in acele evenimente prenatale, trebuie sa se astepte pana pe la varsta de doisprezece ani.

Prin tehnica „auditing-ului”, afirma scientologii, copiii sunt eliberati de toate slabiciunile si de incarcatura emotionala, fiind fortificati si realizand o stare de insensibilitate fata de suferinta, devenind prin aceasta un fel de „supraoameni”

Scientologia nu este religie, ci SF!

Organizatia scientologica se pretinde a fi o comunitate religioasa, ba mai mult decat atat chiar „Biserica”. Cu toate acestea, dintr-o multime de afirmatii ale lui L.R. Hubbard rezulta clar ca in centrul gandirii si preocuparilor scientologice nu se afla vreun anume continut religios, ci in permanenta acumularea a cat mai multe bunuri materiale: „Faceti bani, faceti mai multi bani, determinati-i si pe ceilalti oameni sa produca, asa incat sa faca bani”. Pe de alta parte, organizatia se autointituleaza „Biserica” pentru a face sa creasca vanzarile, mai ales atunci cand este vorba de difuzarea cartii despre Dianetica.

Daca prin religie intelegem o actiune sau o atitudine care presupun o credinta in cineva, o teama de cineva sau existenta unei forte divine diriguitoare, cum ar fi un zeu personal, atunci scientologia nu este religie. Intr-adevar, Scientologia pretinde supunere si veneratie, dar nu fata de un Dumnezeu, indiferent cum s-ar numi El, ci in numele unei pretinse capacitati de a garanta omului „supravietuirea”. Facand abstractie de existenta unui Dumnezeu personal, in care cineva sa poata crede, Scientologia pretinde, in schimb, credinta in comunitatea scientologica,66 ca si o disciplina si o supunere oarba a adeptilor fata de aceasta organizatie.

Intregul sistem scientologic se fundamenteaza pe o irationalitate magica. Baza acestuia o reprezinta povestea science-fiction, destul de fascinanta de altfel pentru naivi, despre suprafiinte nemuritoare (asa-numitii thetan-i), care intr-o perioada foarte indepartata si-ar fi parasit „patria cereasca” (de pe o alta planeta), ar fi primit un „trup – MEST” (termen inventat de Hubbard) pe un pamant nou pentru ei, aici ar fi dobandit capacitati nelimitate, si care acum cu ajutorul exclusiv al organizatiei scientologice ar redobandi „libertatea totala fata de materie, energie, spatiu si timp”.

Faptul ca asemenea fantezii magice nu sunt doar un prilej de ridicol, ci realmente pot deveni periculoase, il arata cursul istoriei Scientologiei, pretentia puerila si magica de atotputernicie a organizatiei nascute din acest tip de gandire.

In fine, un instrument magic il reprezinta, fara indoiala, si asa-numitul „electrometru”, cu ajutorul caruia, chipurile, ii pot fi confirmate thetan-ului potentele magice amintite, respectiv cu ajutorul caruia discipolul sau cel ce se initiaza poate reveni la starea sa primordiala de atotputernicie. Mai trebuie sesizat faptul ca thetan-ii, in aceasta viziune, se substituie in fapt zeilor si spiritelor unei cosmologii magice. Poate tocmai din acest motiv, nu este intamplator faptul ca Hubbard si-a numit prima sa ambarcatiune cu vele, cu care a strabatut coasta de vest a Americii de Nord pana in Alaska, „Magician” (Magicianul).

Fireste, Scientologia se poate autodefini ca religie, se poate autointitula ca filosofie sau noua stiinta, ea poate fi inteleasa ca pseudomedicina, ca pseudostiinta, dar inainte de orice ea este o forma mascata de magie, este „magia secolului XX”.