O clona umana nu poate avea nici suflet si nici emotii!

Sufletul este insasi esenta vietii, asa cum a fost creata de Dumnezeu. El este o entitate de energie a luminii, vie si indestructibila. Sufletul poate avea un corp material fizic, un corp eteric sau un corp astral sau poate sa existe numai ca spirit liber. Sufletul este expresia dragostei lui Dumnezeu, el contine insasi esenta lui Dumnezeu.

Sufletul este forta ce sta in spatele a tot ce exista pe Pamant, este forta vietii tuturor creatiilor lui Dumnezeu. El este dotat cu inteligenta, optiuni si idealuri. Constiinta sufletului are capacitatea de a atinge toata cunoasterea care exista in Creatie. Sufletul este cel ce ne da constiinta mintii si care face parte dintr-un camp mental universal, dintr-o minte universala.

Trupul este numai un vehicul trecator pe care il foloseste sufletul. Nu trupul formeaza sufletul, sufletul formeaza trupul pe care il retine pentru a-l utiliza, numai prin suflet putem imagina ceea ce gandim, caci prin gand dumnezeiesc s-a creat lumea.

Dupa moarte sufletul pleaca in planul astral pe o treapta corespunzatoare formelor de gandire pe care le-am trait pe Pamant; sufletele oamenilor care au trait la cele mai joase nivele de energie, obsedati de avere si de putere cu insusiri intens negative, sunt duse in planul astral cu energia cea mai densa, adica aproape de Pamant, prin liberul arbitru pe care l-au avut, ele singure si-au ales acest nivel de energie astrala.

Acum, se poate pune intrebarea: daca ar exista clonarea umana, clona poate avea un suflet? Cresterea si dezvoltarea organismului unei clone se desfasoara pe baza unor informatii inconstiente pe care le are substanta vie, comuna tuturor fiintelor vii celule sau tesuturi.

Organismul clonei se dezvolta preluand varsta pe care o are informatia genetica in momentul prelevarii ADN-ului din celula ce trebuie donata. Din varsta pe care trebuia sa o aiba ADN-ul preluat de la donator trebuie sa scadem timpul care a trecut de la nasterea sa pana in momentul donarii. Timpul ramas este cel pe care il are de parcurs viata clonei, astfel se deduce ca viata clonei va fi mai lunga daca se doneaza un copil sau un tanar si mai scurta daca se doneaza un adult sau un batran.

Daca clona nu are suflet, ea nu poate avea nici emotii, ea este obligata sa preia si sa manifeste emotii adecvate mediului in care se afla, conformandu-se cerintelor acestuia. Legatura cu Dumnezeu nu exista pentru ca clona nu are spirit, ii lipseste scanteia divina. Acest spirit este arhitectul dezvoltarii corpului fizic al embrionului.

Prin regresie in timp sub hipnoza s-a reusit sa se contacteze acest spirit si constiinta lui si s-a constatat ca spiritul stie in permanenta ce se intampla cu dezvoltarea embrionului uman si stie totul despre viata lui interioara, este constient de sine, stie ce se intampla in afara corpului mamei si ii cunoaste gandurile.