Miracolul credintei a fost intotdeauna ultima speranta pentru neputintele medicinei conventionale. Potrivit statisticilor, o boala din cinci mii se remite spontan. Stiinta nu a gasit inca o explicatie a acestui fenomen. Exista vreo forta ascunsa in minte, capabila sa vindece?
Scriitorul si pacifistul austriac Stefan Zweig (1881-1942) a primit elogiul cititorilor sai cand, in 1931, a aparut, in lucrarea sa, Vindecarea prin spirit, ideea ca, de milenii, medicina a fost practicata cu caracter religios si sacru. Desi recunostea progresele facute de stiinta in epoca sa, afirma ca multe boli scapa medicinei alopate, mai ales cele care au legatura cu pulsiunile, spiritul, comportamentul, isteriile si vindecarile inexplicabile. Autorul ii lua ca referinta pe cei pe care el ii considera a fi „trei personalitati care, fiecare pe drumuri diferite si chiar opuse, au aplicat in cazul a sute de persoane principiul vindecarii prin spirit“: Friedrich Anton Mesmer, prin puterea de sugestie a vointei, Mary Baker Eddy, prin intermediul starii de extaz, si Sigmund Freud, prin cunostintele despre eu si inconstient. Dar gama posibilitatilor de vindecare inexplicabila este mult mai ampla, de la chiroterapie, care propovaduieste eliminarea durerii prin folosirea mainilor, pana la falsa chirurgie, in care nu se varsa nicio picatura de sange si nu e nevoie de bisturiu. Cat despre autorii acestor asa-zise metode, exista multi care cred ca sunt dotati cu un dar divin, ca acei sarlatani abili care au stiut sa obtina un mare profit de pe urma credintei neconditionate si a fanatismului poporului.
De la saman la medic
Omul primitiv, cand nu gasea o cauza logica a bolii sale, deducea ca e o pedeapsa a spiritelor si, din acest motiv, trebuia sa implore clementa si sa aduca ofrande acestora. In triburile cele mai vechi, medicul, samanul si liderul religios se regaseau in aceeasi persoana, care, in unele ocazii, era, in plus, seful comunitatii. Medicina, din acest motiv, se practica insotita de ritualuri si ceremonii, ea fiind intim legata de samanism. Din cele mai vechi timpuri ale culturii eline, medicina stiintifica a trebuit sa convietuiasca impreuna cu medicina ritualica si magica a clarvazatorilor si cu pseudomedicii care practica vindecarea prin intermediul ritualurilor purificatoare. Marea exceptie va fi Hipocrate (460-380 i.Chr.), care practica deja o medicina tehnica pentru epoca sa si, probabil, a prevenit o epidemie in Grecia, pentru care a prescris un tratament profilactic.
In culturile primitive, boala era inteleasa ca o pata provocata de o forta supranaturala, care se extinde progresiv si este foarte contagioasa, inclusiv prin intermediul privirii sau al cuvantului. Pentru a o combate, eficienta este doar purificarea prin foc si apa, prin imbaierea sau scufundarea intr-un curs de apa. Oamenii de stiinta recunosc ca aceasta credinta in vindecarile miraculoase se datoreaza faptului ca medicina alopata nu are remedii pentru unele boli.
In medicina de tip alternativ intervin cosmosul, astrii, energia universala si puterile paranormale atribuite celor care practica aceste tipuri de vindecari. Cei care cred ca au darul vindecarii sustin ca iau energia creativa din univers si invata s-o utilizeze in scopuri curative.
Biserica Catolica, intre rationalitate si dogma
Presupusele vindecari miraculoase de la Fatima si Lourdes au dat nastere unui aflux de pelerini care, an de an, ajung la aceste pesteri cu speranta ca vor gasi un leac pentru bolile de care sufera. Biserica Catolica, chiar daca se teme de superstitii si de spectacolul care ar fi putut afecta credinta pelerinilor, nu a intarziat sa recunoasca autenticitatea aparitiilor, dar in privinta vindecarilor a manifestat maxima prudenta.
Biserica Catolica recunoaste ca, intre 13 mai si 13 octombrie 1917, trei copii, cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani, au vazut-o pe Fecioara Maria la Fatima. Misterul acestor aparitii si-a primit recunoasterea cu anuntarea celor trei secrete revelate de Fecioara si impartasite Papei. La Lourdes, prima vindecare euharistica a avut loc in 1880, cand o femeie de 38 de ani, Josephine Andre, a observat cum partea sa stanga, paralizata, isi recupereaza mobilitatea imediat dupa ce a primit impartasania in fata grotei unde se celebra o slujba de adoratie intr-o zi de 20 august.
In registru au ramas notate urmatoarele cuvinte: „Hemiplegie incompleta a partii stangi de aproape sase luni. A venit la Loudes cu mare incredere. Impartasire in grota. A simtit nevoia sa ingenuncheze in timpul impartasaniei si sa-si intinda bratele pentru a se ruga. Atunci si-a dat sema ca bratul sau stang nu mai era anchilozat“.
Bruno Gröning, vindecatorul spiritual
Germanul Bruno Gröning (1906-1959) a irupt in istorie putin dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu tara sa infranta si impartita in doua, promitand sa vindece spiritual, fara a cere bani sau alta recompensa. Mii, zeci de mii de persoane i-au cerut ajutorul. Groning era al patrulea dintre cei 6 copii nascuti la sanul unei familii de muncitori germani. A abandonat scoala de mic si, dupa ce a avut mai multe slujbe, s-a inrolat in armata germana, fapt care i-a permis sa fie martor de exceptie al ororilor razboiului. In 1945 s-a intors in Gemania de Vest, moment in care a inceput sa strabata tara ca vindecator, la inceput pe ascuns si in cercuri foarte restranse.
Insa, la inceputul anului 1949, in micul oras Herford, in Westfalia, a vindecat atrofia musculara a unui copil de 9 ani, tintuit la pat. Intr-o nota informativa, tatal copilului, un reputat inginer, descrie intamplarea cu urmatoarele cuvinte: „Dupa ce a actionat domnul Groning, circulatia in picioare s-a pus in miscare, incepand cu muschii. La fiul meu se putea observa exact intrarea fluxului sangvin, care-si deschidea drum prin venele inguste. Mai tarziu, fiul meu avea muschii si picioarele calde“. Se spune, de asemenea, ca putin mai tarziu copilul fugea si urca scarile. De atunci, presupusele lui daruri au devenit cunoscute din gura in gura. Vindeca inclusiv in masa. Ii era suficient sa priveasca, sa faca putine gesturi ori sa pronunte cateva cuvinte. Totusi, puterile sale au fost puse la indoiala.
Miracolul credintei a fost intotdeauna ultima speranta pentru neputintele medicinei conventionale. Potrivit statisticilor, o boala din cinci mii se remite spontan. Stiinta nu a gasit inca o explicatie a acestui fenomen. Exista vreo forta ascunsa in minte, capabila sa vindece?
