A recunoaste, a accepta si a exprima realitatea noastra interioara in mod autentic, acest lucru sta la baza corectitudinii; numai atunci cand suntem cinstiti cu noi insine putem sa vorbim sau sa ne purtam corect cu oricine altcineva. Cu sensul de integritate, corectitudinea semnifica actul de a actiona aliniat la legile superioare, in ciuda impulsurilor negativ-distructive de a actiona altfel.
In contextul dat de scopul vietii noastre, pe masura ce exploram imaginea de ansamblu si semnificatia vietii noastre, incepem sa observam cum Legea Corectitudinii ne indica legi mai inalte si consecinte pe plan intern care sunt instantanee si inevitabile. Acest lucru include, desi nu se focalizeaza pe coduri externe de comportament.
Legea corectitudinii se centreaza pe corectitudinea pe care o avem fata de noi insine, integritatea noastra in planul nostru intim. Aceasta lege este folositoare pentru fiecare, in special pentru aceia dintre noi care tindem sa ne inselam pe noi insine cu rationalizari, cei care avem probleme cu exprimarea sau actiunea corecta. Vazand adevarul si consecintele inevitabile ale acestei legi putem face ca viata noastra sa ia o alta directie.
Aceasta lege ne vorbeste despre o drama mai mare la care participam, o drama in care putem minti pe oricine in afara de noi insine. Daca permitem vreodata unor impulsuri cum ar fi invidia, lacomia sau manipularea sa determine actiunile noastre sau sa ne influenteze exprimarea, consecintele unor asemenea actiuni vor fi deja integrate in mecanica universului si in propriul nostru psihic.
Cei dintre noi care lucreaza cu probleme de integritate pe calea vietii s-ar putea sa aiba tendinta sa ignore uneori sau sa caute sa influenteze legile inalte in sensul de a nu trai asa cum este lumina noastra interioara. Uneori putem sa fim ca un copil care ia pe furis o bomboana si o baga in buzunar, gandind si sperand ca nu-l vede nimeni, cand de fapt mama lui il vede din alta parte a incaperii.
Nu este nevoie sa fim pedepsiti pentru ca am incalcat o lege spirituala sau o lege mai inalta; actul in sine este „pedeapsa” cea mai mare, pentru ca el pune in functiune forte subtile de ale caror consecinte naturale nu vom putea scapa asa cum nu putem scapa de legea gravitatiei.
Cei care alunecam spre nivele de integritate mai scazuta deseori nu ne dam seama ca facem acest lucru.
Trebuie sa ne mintim intai pe noi insine inainte de a minti pe altul. Atunci cand vorbim „cu limba despicata” sau cand motivele noastre sunt de-a valma, nu suntem inca integrati Ce trebuie sa facem este sa obtinem integrarea in asa fel incat sa ne exprimam cu integritate; nu putem sa avem o parte din noi care sa spuna un lucru si alta parte care sa spuna altceva. Primul pas in corectitudine este cel care reconciliaza conflictele dintre aceste parti din noi insine astfel incat sa putem exprima ceea ce gandim, si sa gandim ceea ce rostim.
Atunci cand aspectele noastre lucreaza impreuna si cand incetam din a ne minti pe noi insine si a insela pe altii, atunci cand cunoastem in profunzimea noastra ca am actionat cu integritate in ciuda faptului ca am simtit poate impulsul de a actiona in alt fel, atunci simtim cum se deschid in noi portale catre o energie si o inspiratie mai inalta.
Cand insa vorbim sau actionam cu falsitate, aceste porti ni se inchid; nu este o pedeapsa, e pur si simplu mecanismul cu care lucreaza psihicul nostru. Zicala „cel care inseala nu prospera” trebuie privita in perspectiva, pentru ca insusi psihicul celor care inseala nu le va permite acestora sa aiba pace sufleteasca, oricat de mari ar parea ca sunt avantajele materiale si externe obtinute de ei. Auto-sabotajul cu toate urmarile lui este incorporat in fiecare act necinstit, chiar si atunci cand ne inselam pe noi insine.
Unii dintre noi isi imagineaza ca pot sa faca ani de zile mici scheme si manevrari si fraude numai pentru ca au reusit sa-si justifice sau sa-si rationalizeze actiunile, si apoi se intreaba de ce vietile lor nu se desfasoara asa cum au sperat. Putem sa ne imaginam ca se poate sa trisam fara sa fim prinsi, dar de fapt suntem prinsi de fiecare data de chiar noi insine. John Lennon spunea intr-un cantec: „Instant Karma’s gonna get you” (o sa te prinda Karma iute).
Ca sa folosim un exemplu luat la extrem, atunci cand citim ziarele si vedem cum vanzatori de droguri care manipuleaza milioane isi traiesc viata in opulenta putem sa ne imaginam ca nu-i poate ajunge nici o pedeapsa atat sunt de puternici, insa nu avem decat sa privim la psihicul lor ca sa vedem consecintele care au loc in viata lor pe plan intern, ca si cauza comportamentului lor. Oamenii „rai” nu merg in iad, ei deja sunt in iad; si de aceea actiunile lor exprima atata rautate.
Atunci cand suntem necinstiti in orice fel, cu noi sau cu ceilalti, cu sau fara intentie, mai multe parti din noi intra in conflict si din cauza aceasta simtirea Spiritului din noi sau „Inspiratia” ni se estompeaza. Incepem sa ne simtim izolati, singuri, si atragem catre noi tot felul de lectii de viata care trebuiesc invatate. Conceptele moralitatii se pot schimba, dar consecintele sunt absolute.
Falsitatea are tendinta sa ia diverse forme, cum ar fi atunci cand ne inselam pe noi insine sau pe cei din jur, sau cand cautam sa obtinem bani sau putere de dragul banilor sau a puterii, cu pretul inevitabil al pierderii respectului fata de noi insine. Unii dintre noi suntem mai obisnuiti sa scriem reguli decat sa le respectam noi insine; uitam sau ignoram standardele de corectitudine si integritate ale culturii in care ne aflam, ajustand regulile ca sa ne convina numai noua, si intorcand spatele Luminozitatii din noi insine. De cate ori facem o rotunjire ca sa grabim lucrurile si de cate ori ne justificam actiunile cu gandirea de tip „scopul scuza mijloacele” se poate sa nu suportam intotdeauna consecinte vizibile la exterior, insa creem in interior turbulente de care nu vom putea scapa, oriunde am merge.