Una dintre principalele divinitati ale chinezilor, fondatorul unei secte foarte raspandite in China, a fost Foe. S-a nascut in Indii, cu aproximativ 1.000 de ani inainte de Hristos. In timp ce era insarcinata cu el, mama sa a visat ca avea relatii cu un elefant alb sau, dupa altii, ca inghitea unul din aceste animale, poveste care a dus la onorurile pe care regii indieni le ofera elefantilor albi.
El a iesit din sanul mamei sale prin dreapta si chiar din clipa in care s-a nascut a fost destul de puternic ca sa poata merge. Se spune ca a facut sase pasi si, aratand cu o mana cerul si cu alta pamantul, a spus: „Eu sunt singurul demn sa fiu preamarit, atat in cer cat si pe pamant”.
La 17 ani si-a luat trei neveste, cu care a trait doi ani. Apoi le-a parasit si s-a retras in singuratate impreuna cu patru filozofi ale caror sfaturi le asculta. La 30 de ani s-a simtit inspirat si si-a luat numele de Fo si a inceput sa-si predice doctrina, uimind lumea cu o multime de minuni pe care preotii budhisti le-au adunat in mai multe volume.
Cu toata pretinsa lui divinitate, Fo nu a fost scutit de moarte. Si-a sfarsit zilele la 70 de ani. Preotii budhisti ne asigura ca el a renascut de 8000 de ori si ca, sucesiv, s-a reincarnat in corpul unui mare numar de animale, inainte de a se ridica la ceruri.
El e reprezentat si in pagode, sub forma unui dragon, a unui elefant, a unei maimute etc. Cei din secta lui i se inchina considerandu-l conducatorul spetei umane, salvatorul lumii, trimis pentru a arata omului drumul salvarii si pentru ispasirea crimelor lor.