„Fiecare om are un demon care s-a unit cu sufletul din nastere” – asa credeau euchitii

Euchitii sunt membrii unei grupari fanatice crestine aparuta in Siria, al caror mod de viata a fost adus din Mesopotamia. Date despre practicile lor sunt furnizate de Epifaniu. El ne informeaza ca acestia sustineau ca se dedica vietii de rugaciune, nu posedau nimic si, spre deosebire de calugari a caror viata fluctueaza intre rugaciune si munca pentru a se intretine, euchitii traiau din cersit. Totodata, ei se adunau impreuna, persoane de s*x diferit, umblau impreuna si dormeau impreuna pe strazi, in situatii indecente. Epifaniu nu afirma explicit daca duceau cu adevarat o viata promiscua, desi lasa sa se inteleaga acest lucru.

Euchitii sustineau ca din pricina pacatului lui Adam, fiecare are un demon care s-a unit substantial cu sufletul sau si care il incita la pacat. Nu este suficient sa ne ocupam de pacatele deja savarsite. De altfel, botezul nu sterge pacatele si nici nu-l alunga pe demonul care s-a unit cu sufletul. De aceea, trebuie ca prin rugaciune permanenta sa inlaturam influenta acestui demon si sa atingem starea de nepatimire, ceea ce inseamna anularea oricarei vointe sau a oricaror sentimente. In aceasta stare, sufletul are constiinta unirii cu Mirele ceresc, dupa cum mireasa isi imbratiseaza sotul. Atunci demonul iese din om prin mucoasa nasului sau prin scuipat sub forma unui sarpe, iar locul lui este luat in mod simtitor de Duhul Sfant. Euchitii sustineau ca locul demonului este luat de Duhul Sfant care intra in om sub forma de foc  nevatamator, in timp ce demonul iese sub chipul unei scroafe cu purcei.

Cel care atinge starea de nepatimire poate vedea Sf. Treime cu ochii pamantesti si cum cele trei persoane se unesc in una singura, iar mai apoi se unesc si cu sufletul nepatimitor, care dobandeste natura divina. Nepatimirea da celor care au dobandit-o puterea de a vedea viitorul; de a vedea starea celor care au decedat sau de a citi inimile oamenilor. Nepatimirea era o stare ce putea fi dobandita atat de barbati, cat si de femei. Asa se face ca euchitii aveau femei invatatoare, pe care le cinsteau mai mult decat pe orice preot.

Impotriva euchitilor s-a ridicat multi sfinti crestini, iar sinodul de la Efes (431) i-a condamnat in mod oficial; in pofida acestui lucru, secta a dainuit pana in secolul al VII-lea.