Europa va deveni islamica pana la sfarsitul secolului XXI!

Fragment din convorbirea cu cercetatorul Islamului, Bernhard Lewis, publicat in revista germana „Die Welt”

Die Welt: Cel de-al doisprezecelea manifest, semnat la mijlocul lunii martie de Ayaan Hirsi Ali, Irsad Manji, Salman Rusdie si Ibn Warraq, prezinta islamismul ca o noua miscare totalitarista globala, aidoma national-socialismului si stalinismului de altadata. Va urma o epoca mai violenta din punct de vedere ideologic, care se va abate asupra minoritatilor islamice nu numai in afara, ci si pe plan intern?

Bernhard Lewis: Da, si in tarile europene minoritatile vor deveni majoritati. Un sirian m-a intrebat: „Se va islamiza Europa, sau se va europeniza Islamul?” Aceasta este problema. Nu stim incotro se va merge. E clar ca minoritatile islamice actuale sint terorizate in Europa de ai lor. Multi nu indraznesc sa-si exprime public parerile. In mod sigur, exista mai multi musulmani in Europa care opteaza pentru europenism. Ei sint considerati de catre ai lor drept tradatori si chiar pot fi ucisi. E greu de cunoscut, deci, parerea lor reala chiar si in cazul unor curajosi cu care stati de vorba. Pentru oamenii simpli nu e mai putin periculos.

Die Welt: Viceversa, statul constitutional trebuie sa-i protejeze mai bine pe dizidentii musulmani. Democratia sau islamismul este acum problema mondiala?

Bernhard Lewis: Nu, eu nu numesc asta islamism. Sa nu identificam totul cu Islamul. Trebuie s-o facem numai cu o miscare intru Islam. Desi beneficiaza de cea mai puternica, mai rasunatoare si mai buna finantare, nu in ultimul rind din partea wahhabismului arabo-saudit.

Die Welt: Poate contrazice cineva, la ora actuala, teza dvs. potrivit careia Europa va deveni islamica pina la finele acestui secol?

Bernhard Lewis: Un argument ar fi acela ca musulmanii vor detine superioritatea demografica in Europa. Eu am spus, oricum, ca in cazul in care tendintele demografice si de migratie se mentin, Europa va deveni islamica. Pina in prezent, nu se intrevad, insa, mari schimbari.

Die Welt: Conducatorii iranieni au reactionat in episodul caricaturilor lui Mahomed cu caricaturi ale Holocaustului. Nu sint doua lucruri absolut diferite?

Bernhard Lewis: Da, e o provocare. In Europa au existat dintotdeauna caricaturi ale lui Mahomed. Nu putine biografii ale Profetului erau insotite de portrete imaginare ale acestuia si nu intotdeauna infatisarile ii erau favorabile. In „Infernul”lui Dante, Mahomed fierbe in iad pentru pacatele lui. Asta se vede in Catedrala din Bologna – o pictura datind din secolul al XV-lea e mai dura decit caricaturile daneze. Dar nu i-a suparat pe musulmani. O apropiere prea mare de Profet este considerata numai in spatiul islamic drept un gest criminal, pentru musulmani si nemusulmani, acestia din urma ca non-musulmani subordonati (dhimmis, in tarile islamice). E prima data cind judecatori islamici sunniti cer pedepse pentru ne-musulmanii danezi. Exista o singura explicatie: ei privesc acum Europa ca pe o parte a zonei islamice. Danezii au devenit „dhimmis” pentru ei. Si nemusulmanii de la ei au fost la inceput majoritati si au devenit, treptat, minoritati – exact ca in Europa de astazi.

Die Welt: Exista un Holocaust arab, si ce inseamna el din punct de vedere istoric in Orientul Mijlociu si Apropiat, acolo unde regimurile au adoptat parti din totalitarismul ideologic?

Bernhard Lewis: Holocaustul este de obicei fie negat, fie se spune ca evreii si l-au atras asupra lor si au cistigat. Oamenii vorbesc mereu acum de regimul lui Saddam Hussein pe care arabii l-ar fi avut dintotdeauna. Ceea ce nu este adevarat. Un astfel de regim, aparut sub Hafez al-Assad in Siria, n-a avut radacini la arabi si nici in istoria islamica. Acest tip de regim este importat din Europa in doua etape: mai intii modelul nazist si apoi cel sovietic, intre ele neexistind mari deosebiri.

Die Welt: Se spune ca Turcia este singura democratie islamica.  Ea intra in Uniunea Europeana si nu doar acumuleaza probleme, ci ii pune pe europeni in conflict cu Orientul Mijlociu, sau…?

Bernhard Lewis: Turcia este o democratie a unei natiuni islamice de prima clasa. Alte tari islamice sint democratice intr-o anumita masura. Ceea ce distinge Turcia este faptul ca are institutii constitutionale democratice seculare. Un semn distinctiv este separarea guvernantilor prin alegeri. In alte tari, acestia schimba alegerile, dar in Turcia scrutinul desemneaza guvernantii. Guvernantii islamici incearca sa desparta Turcia de formele statale. Ei au o agenda religioasa. Lupta inca nu s-a decis.