Din invataturile Sf. Ioan Gura de Aur (partea 1): „De ce unul e sarac si altul e bogat”

Unul e bogat sau pentru ca a mostenit de la parinti averea, sau pentru ca a castigat-o prin negot, sau pentru ca a rapit si a luat cu sila averile altora, sau pentru ca s-a insurat cu o fata bogata, sau pentru ca a castigat averea din truda campului, din meserii sau din altceva asemanator.

Multe sunt chipurile de imbogatire; unele drepte, altele nedrepte. Tot asa, si cu cel sarac. E sarac sau pentru ca a fost inselat, sau pentru ca s-a uneltit impotriva lui, sau pentru ca i s-a rapit averea de oameni lacomi, sau pentru ca a mancat-o, sau pentru ca a trandavit, sau pentru ca a chivernisit-o rau, sau pentru alta pricina; ca multe sunt chipurile de saracire.

Dar as putea fi intrebat: – Pentru ce unui om care intretine desfranate, paraziti si lingusitori, care rapeste averi straine, care duce o viata stricata si fara rost, pentru ce unui astfel de om ii curg averile ca dintr-un izvor? Pentru ce altul care e bland, cuminte, drept si plin de toate virtutile nu are nici hrana cea de toate zilele? Pentru ca unul este bun si a ales viata plina de osteneala a virtutii, iar celalalt, rau si a luat-o pe calea cea pierzatoare si stricata a rautatii. Pentru ce dar cel rau este bogat, iar cel bun,sarac?

– Pentru ca acesta sa ia mai mare cununa daca sufera si rabda, iar celalalt sa primeasca mai mare osanda si pedeapsa, daca nu se schimba, daca nu ajunge mai bun, daca nu-L cunoaste pe Stapanul lui! Tihna pe care o da Dumnezeu celor bogati ii ingreuneaza mai mult daca ei staruie in rau, iar belsugul le ajunge adaos de pedeapsa daca nu se folosesc de el cum trebuie. Tot asa, necazurile si stramtorarile sunt pentru cei buni adaos de cununi, chiar de cad. Ca este o masura in iertare; nu sunt judecate pacatele prin ele insele, ci intr-un fel este judecat bogatul, si altfel saracul. Saracul, cu mila, bogatul, fara mila.