Cum putem trece de suferinta si de rolul de „victima”

suferinta7O persoana centrata traieste in armonie, pace, bucurie, sanatate, abundenta, nu sufera. Cu cat cineva sufera mai mult, cu atat mai mult uita cine este cu adevarat. Multi oameni au crezut ca trebuie sa sufere pentru a ajunge in ceruri. Este o credinta din trecut, cand oamenii nu erau constienti. Acum umanitatea este din ce in ce mai inteligenta, din ce in ce mai constienta si nu crede ca trebuie sa sufere atat de mult.

Inainte de a ajunge la aceasta stare de lipsa a suferintei, trebuie, la inceput, sa folosim suferinta pentru a constientiza, pentru a creste si eventual vom ajunge la constientizare, la lumina, fara sa suferim. Astfel, suferinta va avea o ratiune inteligenta de a exista.

Pentru a descoperi in ce domeniu te victimizezi, va sugeram sa ii intrebi pe cei din jurul tau daca ei considera ca te plangi intr-un domeniu anume si daca da, in ce domeniu si la ce nivel. La inceput vei fi poate surprins pentru ca vei vedea ca esti victima intr-un anumit domeniu, deoarece iti este greu sa vezi acea parte din tine. Stii, in adancul tau, iti doresti exact contrariul. „Fiinta” ta vrea sa fie in armonie, nu vrea sa fie victima. Nu faci decat sa iti lasi mentalul sa preia controlul. Ai uitat cine esti si astfel ai devenit victima.

Exista un mijloc care a dat rezultate foarte bune, dar care nu este foarte apreciat sau acceptat la inceput de catre victima inconstienta. Este vorba de a cere celor din jurul tau sa iti spuna, in momentele in care te plangi: „Saracul de tine, ce dura e viata cu tine, e foarte grav!” Chiar daca ti se pare greu, accepta ca ei sa te compatimeasca si mai mult, pentru a te ajuta sa devii constient, imediat ce incepi sa te plangi, de domeniul sau de domeniile in care te victimizezi.

Dupa aceea, nu incerca sa te controlezi sau sa nu te mai plangi: incearca doar sa devii constient de numarul de dati in care te plangi si acorda-ti dreptul sa te plangi stiind ca este una dintre etapele pe care trebuie sa le depasesti pentru a reusi. Trebuie sa incepi prin a-ti acorda dreptul de a te plange. Dupa aceea vei putea rade de acest lucru si astfel, treptat, te vei plange tot mai putin.

La inceput nu este usor. Daca cineva din jurul tau se victimizeaza, intreaba acea persoana daca vrea sa fie ajutata. Daca da, incearca sa obtii consimtamantul ei pentru a folosi aceasta abordare inainte de a incepe sa o plangi in acest fel. In functie de vointa pe care o are, sa iasa din acea situatie, persoana care se victimizeaza isi da seama singura, dupa un timp oarecare, ca se plange. Va spune pana la urma ea insasi: „Saraca de mine” si va rade de ea. Cand incepe sa rada de ea insasi si sa ia lucrurile in gluma, cea mai mare parte din drum a fost parcursa. Incepand de atunci, partea ei de victima incepe sa se diminueze rapid, iar calitatea vietii ei se amelioreaza foarte mult. Pentru unii, acest lucru se intampla in cateva zile, pentru altii in cateva luni.

Vei constata ca, acceptand sa folosesti acest demers, vei avea parte de mai multa bucurie in viata ta. In loc sa te judeci pe tine insuti, sa ii judeci pe ceilalti care sunt victime si sa iti fie frica ca vei fi judecat, vei invata sa razi. Este bine sa reactionezi astfel, dar in plus este nevoie si sa schimbi decizia pe care ai luat-o in copilarie.

Se spune ca in viata, nu exista nedreptati adevarate. Ceea ce pare pentru cineva o nedreptate, poate fi pentru altcineva o dreptate. Nedreptarea este doar o notiune mentala.

Sa luam exemplul unei persoane care este in vacanta toata vara si care se roaga sa aiba o vara frumoasa si insorita. Daca dorinta i se implineste, va spune pur si simplu: „Dumnezeu este generos, mi-a daruit o vara frumoasa si insorita.” Insa fermierul care locuieste alaturi si care si-a pierdut recolta din cauza caldurii si a secetei, nu il va considera pe Dumnezeu atat de bun si poate i se va parea nedrept. Prin urmare, este important sa ne dam seama ca, orice ni s-ar intampla, exista intotdeauna doua fete ale medaliei, doua versiuni, doua posibilitati. Nu trebuie sa judecam nimic, ci mai degraba sa traim experiente in cea mai mare armonie posibila.