In lumea actuala, adevarata crestere interioara nu se obtine usor; totusi, unii oameni au obtinut-o. Unii dintre ei au trait experiente care le-au transformat viata. Astronautii, spre exemplu, au avut privilegiul de a privi Pamantul din spatiul cosmic; ei au vazut o lume pretioasa, fara granite, caminul tuturor oamenilor si a tuturor vietatilor. S-au intors schimbati. Si-au dat seama cat de meschine si de superficiale sunt disputele pentru privilegii si puteri, cand traim pe o planeta splendida, unica in acest colt al Universului.
O alta experienta care transforma viata si modul de a gandi este cea a intoarcerii de pe pragul mortii. Oamenii care au avut o experienta in apropierea mortii revin la viata cotidiana cu o constiinta profund schimbata. Nu se mai tem de moarte. Dobandesc pacea launtrica, au empatie fata de ceilalti, un respect profund fata de natura si nutresc o apreciere reinnoita fata de miracolul existentei.
Experientele religioase si spirituale profunde sunt si ele propice pentru cresterea interioara. Oamenii care practica intens meditatia sau rugaciunea stiu ci diferentele dintre oameni, din cauza sexului, rasei, culorii, limbii, convingerilor politice sau credintelor religioase, nu inseamna ca sunt separati unii de altii. Ei isi dau seama ca William James a avut dreptate: suntem precum insulele marii – separati la suprafata, dar legati unii de altii in adanc. Exista niveluri ale existentei la care nu doar comunicam unii cu altii, ci ajungem sa facem parte unii din altii.
Exista si cai mai accesibile spre cresterea interioara. Ne putem deprinde sa ajungem la o mai buna unificare a corpului cu mintea. Cei mai multi dintre noi am pierdut contactul cu propriul corp. Suntem mereu preocupati si ocupati cu sarcini si aspiratii, cu sperante, temeri si griji. Ne folosim corpul asa cum ne folosim masina sau computerul: ii dam comenzi sa ne duca unde vrem sa mergem si sa faca lucrurile pe care le vrem facute. Traim in mintea noastra, cu prea putin timp si dorinta de a trai cu intregul corp. Ne pierdem pamantul de sub picioare.
Ancorarea in propriul corp este primul pas; el trebuie urmat de un altul. Stresurile si presiunile existentei ne influenteaza si viata afectiva, care necesita, la randul ei, atentie. Nu ca am pierdut contactul cu trairile noastre afective – suntem prea constienti de ele o mare parte din timp. Dar sunt adesea trairile afective gresite. Sentimentele negative, precum furia, ura, frica, anxietatea, suspiciunea, gelozia, dispretul si indiferenta, domina cursul vietii in societatile moderne. Aceste sentimente rezulta din experiente de o viata, predominant negative. Cu unele exceptii, chiar si educatia din copilarie se bazeaza pe intariri negative precum pedeapsa si amenintarea esecului.
Trairile afective pozitive, precum iubirea si afectiunea, sunt cele care ne conserva familia si cercul de prieteni, dar de multe ori, aceste aspecte ale vietii sunt sacrificate sub presiunea muncii si a luptei pentru a ne asigura existenta. Trairile afective pozitive pot fi activate in contextul relatiilor de dragoste si afectiune cu cei din jurul nostru si, de asemenea, pot fi generate de contactul cu natura: contemplarea seninatatii unei pajisti insorite sau a unui lac linistit, a frumusetii unui apus de soare, a imaginii maiestuoase a unui munte sau a puterii formidabile a marii pe timp de furtuna.