In traditiile filosofice ale Indiei, akasha este termenul sanscrit care denumeste cel mai important dintre cele cinci elemente fundamentale ale Cosmosului, celelalte fiind vata (aer), agni (foc), ap (apa) si prithivi (pamant). Akasha cuprinde proprietatile tuturor celor cinci elemente: este pantecele din care s-a nascut tot ce percep simturile noastre si in care se intorc in cele din urma toate. Akasha este subiacent tuturor fenomenelor manifeste din Cosmos; el devine toate fenomenele manifeste. Se spune ca este atat de subtil, incat nu poate fi perceput decat dupa ce se manifesta in lume.
Chiar daca simturile noastre nu pot percepe akasha, putem ajunge la el prin practica spirituala. Vechii rishi (clarvazatori) ajungeau la el printr-un mod de viata disciplinat, spiritual si prin yoga. Ei si-au descris experientele si au facut din akasha un element esential in filosofia si mitologia Indiei.
In secolul al XX-lea, akasha a fost descris in mod stralucit de Swami Vivekananda. Potrivit lui Vivekananda, akasha este omniprezent si atotpatrunzator in Univers. Totul s-a nascut din akasha. Akasha a devenit corpul omenesc, corpul animalelor, plantele, fiecare forma pe care o vedem, tot ce exista. La inceputurile Universului exista doar akasha, iar la sfarsitul Universului va exista din nou doar akasha: solidele, lichidele si gazele se vor topi iarasi in el. In urmatorul ciclu al Universului, energiile care activeaza acum in Univers se vor reactiva iarasi si din akasha se vor naste toate lucrurile.
Acum este evident de ce campul universal interconector merita numele de „akashic”. In conceptia avansata de Vivekananda, akasha este echivalentul functionar al plenului cosmic – adica este practic identic cu acesta. Este pantecele din care se nasc toata „materia” si toate „fortele” din Univers.
Cu un secol in urma, Nikolai Tesla vorbea despre un „mediu originar” care umple spatiul si-l compara cu akasha, eterul purtator de lumina. In lucrarea sa nepublicata din 1907, Man’s greatest achievement (Cea mai mare realizare a omului), Tesla scria ca acest mediu originar, un fel de camp de forta, devine materie atunci cand prana, energia cosmica, actioneaza asupra lui, iar cand actiunea inceteaza, materia dispare si se intoarce in akasha. Din moment ce acest mediu umple tot spatiul, tot ce se petrece in spatiu poate fi raportat la el. Curbura cvadridimensionala avansata la vremea aceea de Einstein nu este caracteristica decisiva a spatiului, spunea Tesla.
Totusi, spre sfarsitul primului deceniu al secolului al XX-lea, fizicienii au adoptat spatiul curbat cvadridimensional elaborat matematic de Einstein si, cu exceptia catorva teoreticieni curajosi si independenti, au refuzat sa accepte orice idee de eter, mediu sau camp de forta ce umple spatiul. Intuitia lui Tesla a cazut in dizgratie si apoi in uitare. Astazi, ea este reconsiderata. David Bohm, Harold Puthoff si un grup mic de oameni de stiinta redescopera rolul unui camp care ar crea coerenta in tot Universul.
Clarvazatorii hindusi se aflau pe calea cea buna. In Cosmos exista o realitate mai profunda, o realitate care este un camp akashic ce conecteaza si creeaza coerenta. Acest camp merita sa stea in stiinta alaturi de campul G (campul gravitational), campul EM (campul electromagnetic), campul Higgs si campul nuclear si cel cuantic, ca trasatura fundamentala a Universului cunoscut.
In traditiile filosofice ale Indiei, akasha este termenul sanscrit care denumeste cel mai important dintre cele cinci elemente fundamentale ale Cosmosului, celelalte fiind vata (aer), agni (foc), ap (apa) si prithivi (pamant). Akasha cuprinde proprietatile tuturor celor cinci elemente: este pantecele din care s-a nascut tot ce percep simturile noastre si in care se intorc in cele din urma toate. Akasha este subiacent tuturor fenomenelor manifeste din Cosmos; el devine toate fenomenele manifeste. Se spune ca este atat de subtil, incat nu poate fi perceput decat dupa ce se manifesta in lume.
