Filozoful si alchimistul Agrippa ne prezinta adevarul etern despre Trinitate

In acest articol, va voi expune parerea filozofului si alchimistului german Cornelius Agrippa despre Trinitate:

Teologii crestini si oamenii cu credinta in Dumnezeu sunt de acord ca noi ar trebui sa credem si sa propovaduim ca exista un singur Dumnezeu adevarat, necreat, infinit, atotputernic, Tata, Fiu si Duh Sfant vesnici, trei persoane, coeterne si coegale, dintr-o singura esenta, substanta si natura simpla. Noi trebuie sa-l veneram pe Dumnezeu in Treime si Treimea in Unitate, insa nu trebuie sa confundam cele trei persoane si nici sa impartim substanta.

Tatal l-a zamislit pe Fiul din vesnicie si l-a dat Lui substanta Sa, cu toate ca si-a pastrat-o si El. Desi Fiul a fost nascut si a primit substanta Tatalui, El nu si-a asumat persoana Tatalui, deoarece Tatal nu a transmis-o Fiului, amandoi fiind una si aceeasi substanta, insa persoane diferite.
De asemenea, desi Fiul este coetern cu Tatal si purces din substanta Tatalui inaintea Lumii, El a fost adus pe lume totusi din substanta unei Fecioare, care l-a pus numele lisus, Dumnezeu desavarsit, om desavarsit, cu suflet intelept si trup omenesc, fiind om in toate lucrurile, mai putin in pacat.

De aceea trebuie sa credem ca Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu si Om, o singura persoana, doua naturi. Dumnezeu a trimis pe lume pe Fiul fara mama si a fost nascut pe Lume fara tata, dintr-o Fecioara curata, atat inainte cat si dupa nasterea Lui.
Hristos a patimit pe cruce si a murit, insa pe acea cruce a dat viata din nou si a invins moartea cu moartea sa. A fost ingropat si s-a coborat in iad, de unde a scos sufletele parintilor si le-a ridicat din nou prin puterea Sa. In a treia zi s-a urcat la Ceruri, de unde isi trimite Spiritul mangaietor; si iar va veni sa judece viii si mortii. Iar la venirea sa toti mortii (spiritele oamenilor intrupati in ,,mortalitate” sunt numiti „morti”) se vor scula din morminte (trupuri) si vor da socoteala pentru faptele lor. Aceasta este adevarata credinta, iar daca cineva se indoieste sau nu crede cu tarie, atunci este departe de speranta vietii vesnice si a mantuirii.