Erotismul in spiritualitate

sex-tantricSimbolismul iubirii ne este cunoscut din Cantarea Cantarilor si din influenta pe care a avut-o aceasta asupra misticilor crestini, printre altii asupra sfantului Bernard si a sfantului Ioan al Crucii. Iubirea Mirelui pentru Mireasa lui este interpretata ca fiind aceea care-l leaga pe Iahve de Israel, pe Hristos de Biserica, pe Dumnezeu de suflet. Mai aproape, fara doar si poate, de Eros-ul grec Pseudo-Dionisie Areopagitul citeaza Imnurile erotice ale sfintului Ieroteu si interpreteaza dorinta de iubire ca pe o putere generala de unificare si conexiune, versiunea pe plan intelectual a uniunii dintre mistici; vom descoperi un simbolism de aceeasi natura in Upanishade si mai mult, in opera misticilor musulmani.

Caci, pe plan universal, unirea sexelor reprezinta repetarea hierogamiei primordiale, a imbratisarii dintre Cer si Pamant, din care s-au nascut fiintele: cand are loc aceasta intrepatrundere se spune in Yijing, Cerul si Pamantul intra in armonie si se zamislesc toate fiintele.

Erotismul este semnul armoniei, al impreunarii opuselor si, fireste, al fertilitatii. In diferite regiuni, mai ales in China antica, si mai recent la populatiile Tai, impreunari rituale puneau in evidenta reinnoirea naturii la echinoxul de primavara si-i provocau fertilitatea.

Totusi, simbolismul erotic cel mai cunoscut este acela din shaktism si din tantrism, si de asemenea acela din practicile pentru cresterea longevitatii taoiste. Elementul lor comun cel mai important s-a pretat la o greseala obisnuita de interpretare, care poate surveni cand adoptam o perspectiva exclusiv literala. Fireste, simbolismul cosmic si ritual al actului sexual este cunoscut in India si practicile chineze legate de camera de dormit nu sunt doar emblematice. Dar shaktismul se sublimeaza pana la a ramane doar o pura imagine a spiritului, iar tantrismul si practicile taoiste pentru cresterea longevitatii sunt socotite, in textele cele mai insemnate, drept niste aberatii. Orice forma de impreunare se rezuma la aceea a lui Shiva cu Shakti, de fapt o reconstituire a androginiei primordiale, deoarece Shakti nu se deosebeste de Shiva. Este impreunarea soarelui cu luna, a focului cu apa.

Daca are loc o acuplare rituala, yogina nu se reduce doar la imaginea creata de Prakriti sau de Shakti; ea este si Prakriti si Shakti, astfel incat yoginul care se impreuneaza cu ea nu face decat sa-si urmareasca propria reunificare. Iconografia care repeta acea maihuna reprezinta unirea nu a fiintelor, ci a principiilor, a insasi Esentei si Substantei universale, sau, in budismul tibetan, unirea intelepciunii si a Metodei.

In yoga, unirea principiilor opuse are loc in fiecare din centrele sensibile (chakra), iar faptul ca este intr-adevar vorba de elemente masculine si feminine dinlauntrul fiintei este exprimat in termeni de incest.

Un alt aspect, dar care nu precizeaza decat pe un plan inferior notiunea de integrare, de unire launtrica este redobandirea semeneului, legata de controlul respiratiei, o sursa fundamentala de energie yoga. Acelasi procedeu (sa aiba oare aceeasi origine ?) este prezentat in Tratatul taoist despre Floarea de Aur, care subliniaza faptul ca practicile erotice atribuite in mod gresit unor Nemuritori, pentru a reface principiul lor vital, nu trebuie sa fie interpretate altfel. Daca putem admite intr-adevar ca cei mai buni dintre ei n-au cautat aceasta refacere decat in ei insisi, numeroase texte dezvaluie faptul ca nu toti erau receptivi la simbolism, interpretarea literala facandu-i sa se dedea la cele mai grave aberatii. Dar nu mai era vorba de Nemuritori. Si alchimia interna se foloseste de simbolismul sexual, deoarece embrionul de nemurire se naste din impreunarea cerului cu pamantul, din impreunarea semintei cu respiratia, respectiv a apei cu focul.

In Egipt nu lipsesc reprezentarile erotice independente de orice interpretare simbolica: femeia si barbatul sunt reprezentati printr-o imagine a organelor lor si impreunarea lor prin incrucisarea a doua hieroglife. Imagini ale imbratisarilor lui Isis si Osiris, idoli faliei, statuete de curtezane, zei ai copulatiei, distractii libertine, alcatuiesc cea mai straveche atestare a nelinistilor sexuale. Ceea ce nu exclude condamnarile si interdictiile. Intr-adevar, erotismul poate sa tradeze o anumita dorinta, chiar o obsesie sexuala; dar nu mai putin simbolizeaza caracterul aproape irezistibil al impulsurilor vitale, prin obscenitatile pornografice, ca si prin operele cele mai rafinate si legaturile cele mai intime si mai spiritualizate. El se mai deosebeste de pornografie prin caracterul sau estetic si, uneori, prin simbolismul sau mistic.

Putem sublinia insa ca pornografia, astazi „la moda”, reprezinta o marturie, voita sau nu, in sensul unei vointe de a reactiona impotriva ipocriziei care, de-a lungul intregii evolutii a civilizatiei industriale a secolului al XIX-lea si a primei jumatati din secolul al XX-lea, a determinat discursul despre sex. PastrAnd proportia, ea reprezinta pentru vulg ceea ce a constituit descoperirea psihanalizei in lumea savantilor. In sensul acesta, pornografia este un simbol rasturnat: ea incearca sa raspunda unei elegante a discursului ce mascheaza o grosolanie a sentimentelor printr-un discurs opus care nu corespunde obligatoriu unor sentimente mai putin grosolane.

Leave a Reply