Ananda Marga

Social Media
  •  
  •  
  •  

ananda-margaOrganizatia a aparut in anul 1955, in statul Bihar din India, intemeietorul acesteia este Prabhat Ranjana Sarkar (1921-1990), venerat de adeptii sai ca “Shri Shri Anandamurti” si numit, de cele mai multe ori, ca “Baba” (“Tatal”). Dupa ce a urmat un colegiu in Calcutta si a activat pentru o scurta perioada de timp ca jurnalist, Ranjana a devenit contabil in cadrul Administratiei Cailor Ferate Indiene. Desi nu s-a confirmat niciodata, Sarkar pretinde ca ar fi fost nepotul nationalistului indian S.C. Bose, care l-ar fi initiat in doctrina tantrica. Din anul 1955, Sarkar insusi a inceput sa prezinte in fata prietenilor si colegilor sai un sistem de practici meditationale. Caracteristica doctrinei sale o reprezinta corelatia pe care el incearca sa o faca intre spiritualitatea pe care o propune si un nou program privind ordinea vietii sociale.

Ca noua structura organizatorica, in anul 1962 Ananda Marga (“Calea spre fericire”), asa cum pretinde fondatorul acesteia, numara deja in India 2000000 de adepti. Curand dupa aceea a fost creata o organizatie locala cu caracter politic, cunoscuta sub numele PROUT (“Teoria utilizarii progresive”). Chiar daca a reusit sa gaseasca o anume aderenta in randul oamenilor de cultura si functionarilor, participand in calitate de candidat inclusiv la alegerile din India din acea perioada, totusi n-a repurtat un succes de luat in seama. Organizatia a inceput sa desfasoare si alte activitati sub denumirea generala de “Renasterea universala” (RU), fiind vorba de o sectie care avea in vizor editarea unor reviste, fondarea unor institutii educationale, intre care scoli si diferite organizatii de binefacere, ca si crearea unei Asociatii a artistilor si scriitorilor.

In plan politic, scopul activitatilor desfasurate era, in cele din urma, desfiintarea sistemelor politice actuale si dominatia asa-numitilor sadvipras (“moralistii”). Prin ideile sale social-politice, miscarea Ananda Marga si-a atras atat opozitia comunistilor, pentru ca o parte a electoratului lor a trecut de partea acestei miscari, cat si a cercurilor conservatoare. Intrucat, din lipsa unor argumente intelectuale de tip pasnic nu s-a putut impune in plan politic, apeland la agresivitate, Ananda Marga a trebuit sa se confrunte cu o reactie dura din partea guvernului indian. Astfel, in 1969, guvernul indian a interzis apartenenta angajatilor sai la aceasta organizatie, pentru ca in anul 1975 sa dispuna dizolvarea si interzicerea ei. Interdictia miscarii avea sa fie anulata abia dupa caderea guvernului Gandhi (1977).

Ranjana Sarkar a fost arestat deja in 1971, sub acuzatia de a fi prilejuit moartea a 14 lideri din acea vreme ai organizatiei pe care o conducea. Procesul s-a derulat in conditiile starii de necesitate decretate de guvernul indian in anii 1975/1976. Sotia lui Sarkar si alti cativa membri ai organizatiei l-au acuzat pe lider foarte dur in cadrul procesului. Sentinta data in urma procesului a fost condamnarea la inchisoare pe viata a lui Sarkar si a inca patru colaboratori ai sai. Dupa aceea, procesul a fost revizuit si sa incheiat in anul 1978 prin eliberarea acestora din “lipsa de probe”.

Raspandirea miscarii si ideilor sale in Occident incepe – mai mult sau mai putin intamplator – odata cu declansarea disputelor in jurul acesteia in India. Ananda Marga si-a inceput activitatea mai intai in S.U.A. (1967), unde se afla cartierul general al miscarii in Denver (Colorado); in continuare, incep sa apara si in Europa primii misionari, mai precis in Berlinul de Vest, unde isi castiga primii adepti din randul dependentilor de droguri. In consecinta, apar si primele centre de terapie, in care sunt instruiti primii adepti in privinta utilizarii metodelor de terapie naturista. In acelasi timp, se constituie si primele comunitati, cu un program de viata si meditatie in comun. De asemenea, Ananda Marga va reusi sa castige pe mai departe adepti inclusiv in Africa si in alte tari asiatice decat India (Kenya, Taiwan, Filipine etc). Conform propriilor date statistice, numarul adeptilor ar fi de 2,3 milioane, dintre care 300000 in strainatate. Dupa caderea vechiului regim comunist, miscarea a castigat aderenti in tot spatiul est-european, inclusiv in Romania, unde au infiintat unele scoli si gradinite.

Doctrina si practici
Ranjana Sarkar se considera un adept al tantrismului, desi in filosofia sa tantrica se regasesc integrate principii ale misticii bhakti si o doctrina sociala influentata de diferite elemente traditionale indiene si marxiste. Influente saktiste sunt greu perceptibile in doctrina sa, avand in vedere ca lipseste venerarea oricarei energii shakti sub chipul vreuneia sau mai multor divinitati feminine. In conceptia sa, notiunea centrala este Parampurusha, personificat de cele mai multe ori ca “Parinte suprem” si reprezentat ca obiect al iubirii devotionale. Parampurusha este spiritul suprem, singura Fiinta existenta realmente, insa el a evoluat prin intermediul materiei eterne (prakriti), respectiv maya (iluzia) sau shakti (energia feminina), transformandu-se intr-o “materie grosiera”. Asemenea tantricilor in general, Anandamurti este adeptul doctrinei non-dualiste. Acest lucru ii ofera posibilitatea sa vorbeasca despre atotprezenta divinului in fiecare om si in intregul cosmos si, in consecinta, dupa cum se va vedea, sa prezinte unele concluzii social-etice, asa cum a facut-o neohinduismul in general. Calea spre unirea cu Absolutul este, ca in tantrism in general, Yoga-kun-dalinfi. Insa, atat teoretic cat si practic, aceasta cale ramane undeva in plan secundar fata de mistica bhakti. Calea iubirii devotionale (bhakti-yoga) este predominanta fata de celelalte doua, respectiv calea intelepciunii (jnana-yoga) si calea faptei (karma-yoga). Bhaktise concretizeaza si in iubirea devotionala fata de guru. Venerarea divinitatilor hinduiste este mai putin importanta decat iubirea devotionala fata de guru. Tinand seama de faptul ca in prim plan se afla unirea cu Parampurusha si iubirea fata de guru, se poate spune ca, in conceptia lui Anandamurti, filosofia tantrica, doctrina despre unitatea de tip nondualist (advaita) si iubirea de tip emotional (bhakti) constituie o unitate absoluta.

Cosmologia prezinta similitudini cu cea specifica filosofiei Samkhya, insa interpreteaza dualismul acesteia, Purusha – prakriti (“Spirit – materie”), intr-o acceptiune tantrica, adica monista. Astfel, Brahman, constituit din Shiva si Shakti, reprezinta Realitatea unica, cea care penetreaza intreg universul, iar Purusha (respectiv Shiva) este cauza materiala a existentei cosmice. In comentariile sale, Anandamurti foloseste multe notiuni din filosofie si din stiintele naturii (evolutie, telepatie, vibratii etc), incercand sa confere doctrinei sale un caracter stiintific. El denumeste procesul autoevolutiei “naturii” (prakriti) spre lumea materiala sancara, iar procesul reintoarcerii spre origini, spre starea primordiala, ca pratisancara. Intr-o maniera similara interpretilor moderni ai filosofiei Samkhya, el utilizeaza notiunea de “evolutie” pentru procesul in intregul sau, insa alteori doar pentru cea de-a doua parte a acestuia, respectiv pentru reintoarcerea spre origini. Valoarea practicilor spirituale consta, in primul rand, in faptul ca accelereaza evolutia: mai intai, pe aceea a individului, al carui scop este reintoarcerea lui purusha la Purusha suprem (Purush-otama), insa indirect si evolutia intregului cosmos. In acest mod, evolutia spirituala a individului si a societatii in ansamblul ei se conditioneaza reciproc. Aceasta conceptie se constituie intr-un motiv foarte important pentru angajarea in plan social a miscarii Ananda Marga.

In genere, Ananda Marga se considera o organizatie socio-spirituala. Prin diferite practici spirituale, cum ar fi exercitii si meditatii de tip Yoga, cu un caracter special, preluate din hinduism, dar mai ales din tantrism, omul trebuie sa ajunga la realizarea adevaratului sine uman. Omul este constrans de legea karmica sa se reincarneze ciclic, iar modul reincarnarii este dictat totdeauna de faptele savarsite in existenta anterioara. Acest ciclu al reincarnarilor poate fi stopat, in viziunea Ananda Marga, doar prin anumite practici spirituale specifice. Cu ajutorul acestor practici, omul spiritual transcende starea sa normala de constiinta si se recunoaste, spun adeptii miscarii, ca fiind una si identic cu creatia. Aceasta grupare reprezinta un asa-numit “neoumanism”, iar membrii ei se considera ca un fel de “revolutionari ai constiintei”. “Angajamentul social”, “slujirea celuilalt” contribuie, in conceptia acestei miscari, la propriul progres spiritual.

Un accent deosebit se pune pe dezvoltarea celor “sapte chakra” care, in viziunea Ananda Marga, controleaza fortele psihice ale omului si se afla in diferite puncte ale trupului. Pentru a le dezvolta si stapani, adeptul invata sa parcurga “calea Yoga in opt trepte”. In acest scop, a fost schitat un sistem de exercitii in lectii si reguli precise, pe care trebuie sa le urmeze fiecare adept. Prin acestea se reglementeaza atat viata comunitatii in sine cat si viata particulara, sub un control absolut. Viata cotidiana este dirijata printr-un sistem amplu constituit din diferite reguli de comportament, urmate neconditionat de fiecare membru, si controlata cu ajutorul unei “carte in 16 puncte”. Aceasta carta este, de asemenea, baza pentru statutul si accesul in ierarhia comunitatii. O problema centrala in cadrul celor “16 puncte” o reprezinta realizarea fara compromis a idealurilor miscarii Ananda Marga. Esential este idealul personal, finalitatea vietii personale, iubirea devotionala fata de Absolut, prin care omul urmareste sa se detaseze de propriul ego, fapt in urma caruia sa devina capabil de a sacrifica totul in favoarea ideologiei Ananda Marga.

Gruparile Ananda Marga sunt structurate strict ierarhic. Treapta cea mai de jos o reprezinta adeptii in general, cunoscuti sub numele de “margi”. Din aceasta categorie fac parte toti cei care se lasa initiati in formele de meditatie specifica miscarii. In urma unui exercitiu de mai multe saptamani, cel interesat dobandeste statutul de “Local Full Timer”, care conduce gruparea locala a miscarii Ananda Marga si care isi consacra de acum inainte intreg timpul ideologiei miscarii. Pe langa acestia exista treapta acelor “dada si didi” (“calugari si calugarite”), care trebuie sa-si paraseasca locurile natale si care vor deveni misionari in alte tari. Urmatoarea treapta ierarhica o constituie “acharya”, membri care au absolvit antrenamente si examene speciale, putand raspandi filosofia lui Ananda -murti si initia pe altii in diferitele exercitii de meditatie. In functie de succesul realizat pe aceasta linie, fiecare acharya poate deveni un “pudodha” sau “tattvika”, care constituie urmatoarea treapta a ierarhiei. “Avadhuta” reprezinta treapta suprema si toti cei ce au atins acest inalt nivel de meditatie traiesc ca monahi.

Lasă un comentariu