Creatorul religiei zoroastriste, Zarathustra (Zoroastru) s-a nascut in Azerbaidjan, sau prin apropiere, si era fiul unui negustor de camile numit Porusaspa Spitama si al sotiei acestuia, Dukhdav. A crescut in Persia intr-o vreme cand lumea adora multi zei carora li se zidisera altare si li se aduceau jertfe. El avea avantajul unei educatii excelente, fiindca studiase ca unul dintre cei mai invatati profesori din Persia. Se spune ca a invatat de la varsta de 7 ani si pana la varsta de 17.
La 20 de ani, Zoroastru s-a retras din lume ca sa urmareasca enigma religiei si sa mearga pe firul cercetarii oriunde l-ar fi dus cercetarea. Prin piete asculta la oameni, iar in pustie asculta la Dumnezeu. Pe atunci se dadeau lupte in Persia, provocate de turanienii invadatori, iar multi oameni erau raniti. Mai era si foamete multa. Priceput la mestesugul vindecarilor, Zoroastru i-si oferea gratis serviciile sale suferinzilor. Adeseori se retragea intr-un munte – muntele Sablan – ca sa se roage. La varsta de 30 de ani era convins ca adevarul i se descoperise lui. El zicea ca Dumnezeu i se facuse cunoscut prin vedenii si ca ceea ce a vazut, a auzit si a simtit el constituie pentru sine cea mai pretioasa experienta de viata.
Zoroastru pretindea ca el a prins o imagine a cerului. A stat in fata tronului celui pe care el il numea “imparatul imparatilor”. Ca si Moise, el a vazut doar o parte din Dumnezeu, insa lui i s-a comunicat un nume pentru Dumnezeu – nume pe care toti parsistii il cinstesc si il respecta: Ahura-Mazda, care inseamna “Dumnezeu – Lumina Vesnica”.
Asemanarea dintre unele ziceri ale lui Zoroastru si cuvintele lui Isus sunt si mai surprinzatoare. Multe secole inainte ca galileanul Isus sa-si fi inceput misiunea, Zoroastru proclama deja o regula de aur, regula care spunea ca omul este bun doar cand vrea sa nu faca altuia ceea ce nu este bine pentru sine. Inainte de invatatura lui Isus despre bunatatea Tatalui, Zoroastru il descria pe Dumnezeu ca “Datatorul tuturor lucrurilor bune si desavarsite”.
Cu sute de ani inainte de Golgota, Zoroastru vorbea despre “invierea din morti”, despre “nemurirea sufletului”, si chiar a mers pana acolo incat sa spuna ca cei ce vor crede in el (in Zoroastru) “nu vor pieri, ci li se vor da viata vesnica”. Magii de la Rasarit care au mers dupa stea si au adus darurile lor la Betleem erau magi din Persia, adica zoroastrieni care primisera stire in chip dumnezeiesc ca s-a nascut un Mantuitor. Toate acestea sunt suficiente pentru a recomanda aceasta religie studiului mai amanuntit.