Scarlat Demetrescu, in cartea sa „Din tainele vietii si ale Universului”, incearca sa explice secretele vechilor egipteni care isi mumificau mortii. Ei sperau astfel ca, dupa moartea trupului, prin mumificare sa persiste si dublul vital (corpul eteric), a carui materie eterica sa lucreze in mod ocult, in scopul urmarit.
Astfel, preotii egipteni au reusit sa mentina statul lor, cu religia lor populara si cu initierile lor secrete, peste 12.000 de ani. Metoda de mumificare a trupului era o operatie migaloasa, dar trainica, ingaduind trupului sa dainuiasca mii de ani. Prin aceasta operatie, trupul traia mereu o viata vegetativa lenta si invizibila; iar paralel cu el, traia si dublul vital, legat de trupul ce nu murea definitiv. Astfel entitatea spirituala era inlantuita oarecum de corpul vital si de trupul pe care il animase. Liber devenea sufletul si totusi era intr-un fel subjugat celor doua corpuri lasate jos, era prizonierul corpului sau fizic, neputandu-se reintrupa in alta tara si in sanul altor neamuri. Prin urmare era silit sa pluteasca mereu in atmosfera fluidica a tarii sale, influentand pe cei de jos in sensul traditiei si culturii egiptene. Asadar, puterea statului egiptean era determinata de operatiile magice ale preotimii si era sustinuta din spatiu de puternicele duhuri – fostii preoti si faraoni, cu familiile lor.
Duhurile superioare, ale celor initiati, conduceau din spatiu viata terestra si spirituala a poporului egiptean. La inmormantarea acestor oameni de elita, se faceau conjuratii teribile si se scria un blestem, pus in sarcofag. Sarcofagul era asezat, in secret, in cripte sapate in inima muntilor sau in locuri nestiute decat de marii preoti. De atunci au trecut mii de ani. Multe duhuri a caror trupuri au fost mumificate au plecat de pe planeta noastra si cu toata stiinta preotilor de a mentine necurmat trupul viu, acesta a suferit, in aceste mii de ani, o alterare, risipindu-se si dublul sau vital.
Dublul vital al entitatilor spirituale care inca n-au plecat, au o asemenea forta in ele, incat gratie juramantului legat de existenta lor, produc efectul juramantului, cand le sunt profanate mumiile. Asa s-a intamplat in cazul dezgroparii mumiei faraonului Tutankamon, provocand moartea a 7 persoane. Toti cei atinsi de dublul vital al mumiei faraonului, au fost otraviti fluidic, platind cu viata incalcarea blestemului. Pericolul profanarii, si in special venirea in contact cu dublul vital al mumiei, erau cunoscute de poporul egiptean, ingrozit de ideea de a-l atinge. Numai strainii, numai talharii altor neamuri, necunoscand sau nesocotind forta acestui blestem si a dublului vital al mumiei, devastau mormintele, pentru a fura podoabele.
Din cele expuse se vede ca, desi mumia in aparenta pare a fi un corp mort, in realitate este inca un corp viu si datorita vietii sale, ramane viu si dublul vital, care traieste, palpita, respira si isi primeneste mereu materia. Unul e viu prin altul si sufletul e captiv amandurora.
Entitatile spirituale intrupate in Egipt posedau cunostintele imbalsamarii, ale mumificarii, de pe planeta de unde venisera pentru a se intrupa la scoala Pamant. Cunostintele marilor preoti egipteni, referitoare la mumificare, s-au pierdut, iar imbalsamarile de azi nu pot pastra trupul mii de ani, ele fiind slabe imitatii ale imbalsamarilor egiptene.