Un caz socant de materializare a unui spirit uman

fantome_01Cum nu e cu putinta sa „vedem” un spirit, dar este cu putinta sa percepem efectele prezentei sale, situatiile cand ne dam seama ca un spirit s-a materializat sunt atat de socante incat ne ducem cu gandul imediat la disfunctii psihice. Aceasta deturnare de la un adevar ascuns ar fi valabila si azi daca de spirite nu s-ar fi ocupat cativa corifei ai stiintelor spirituale, indeobste acestia venind cu comentariile lor din lumea stiintelor exacte.

Literatura” fantomelor nu-i acelasi lucru cu materializarea unui spirit, desi manifestarile au aparenta unor aspecte asemanatoare. in cazul spiritelor materializate aparitiile sunt sporadice, se modifica rapid „substanta” materiala; fantomele sunt dinamice, imprevizibile, persistente in popasul lor in conturul aparent material.

Aceste fenomene au o rata mare de reprezentare. Putem observa ca nu exista o regula, „o lege” in aparitii si exprimarea unui spirit in forma consistenta. Am retinut un caz interesant, pe care il vom reproduce stiind ca persoana care a trait evenimentul este in afara oricarei banuieli de irelevanta sau neregula psihica.

„M-am culcat seara cam obosita. Am adormit imediat. Peste putin timp am sarit din pat strigand: „De ce?” intrebarea nu avea nici un sens, nu stiu cui se adresa. In aceeasi clipa am vazut clar o femeie imbracata in alb din cap in picioare; de fapt era infasurata in voaluri albe. M-am uitat uimita la ea. Apoi am zarit-o intinzand mana cu intentia presupusa de mine de a-mi lua de pe noptiera paharul cu apa. Intentia, scopul, mi-au fost transmise telepatic. Nu auzeam nici un zgomot, nici un sunet. Am strigat fara sa-mi dau seama aceleasi cuvinte: „De ce?” Ma uitam la acel chip ca la o persoana care statea fizic langa mine, dar nu era materiala. Am urmarit chipul cu toata atentia cum se retragea spre perete. A ramas acolo nemiscat privindu-ma intr-un fel foarte neomenesc.

Eram treaza, desigur, si am inceput sa studiez aparitia cu toata atentia. Simteam nevoia sa intreb cine este, de ce se afla in patul meu, dar astfel de intrebari simteam ca mi le interzice, mi le blocheaza. Numai gandul ca as putea-o intreba , a facut-o pe acea femeie stranie sa se ridice din pat. Nu faceam decat sa o urmaresc in continuare cu neutralitate, fara a participa emotional la eveniment…

Coborand din pat, s-a indreptat spre un mic hol si, cand a ajuns in mijlocul holului am vazut-o cum se transforma instantaneu intr-un fel de nor de aceeasi culoare cu vesmintele. Transformarea am urmarit-o de asemenea cu mare atentie; era foarte lenta, ma interesa din cale afara sa vad ce se intampla. Dupa o sedere in forma aceea de nor am vazut-o cum se face un fel de sul alb, printr-o invalatucire ciudata si se ridica spre tavan unde, lovindu-se de el, s-a dizolvat complet! Am examinat spatiul dormitorului, eram in sfarsit singura. Dar nu stiu de ce am inceput sa simt o uriasa parere de rau, dublata de sentimentul ca ma aflu in casa mea intr-un pustiu. Am aprins imediat luminile, m-am uitat la ceas, era ora 24 si 14 minute.

Toata ziua m-a obsedat intamplarea, am examinat totul cu o raceala critica si oarecum revoltata, sunt intelectuala, totusi, cunoasterea trebuia sa-mi ofere un raspuns. Mi-am spus, in fine, ca am avut o halucinatie! Imi negam cu vehementa propria viziune. Dar, parca as fi suparat cu nihilismul meu un spirit, nu peste mult timp mi-a aparut din nou, la aceeasi ora. Dar a doua oara nu a fost numai vederea chipului, urmarirea miscarii reale, observatia lucida. A doua oara am simtit langa mine „trupul” respectiv. Am vrut sa ating chipul, dar nu mi-a ingaduit; s-a retras fulgerator, fara sa paraseasca patul. Ma uitam naucita la o mana care statea intinsa chiar pe perna mea. Am sarit din pat. in aceeasi secunda am vazut mana retragandu-se. Chipul s-a miscat spre perete. Cand sa intreb cine-i si ce vrea, a disparut prefacandu-se, ca si randul trecut, intr-un fel de fum alb. Lovindu-se de plafon, parca ar fi intrat in el si a disparut definitiv”!

Comentariile sunt închise.