In cursul secolului XX, reputati oameni de stiinta, savanti, filozofi din Occident, documentandu-se dincolo de continutul propriului domeniu, au constatat o reala ingustare limitativa a cunoasterilor, bazate numai pe studierea materiei „grele” si a energiilor care-i sunt specifice. Acestia au relevat in mod sincer insuficienta conceptiilor strict materialiste, precum si necesitatea largirii orizontului gandirii si al cunoasterii, luand in considerare si milenarul tezaur cognitiv al spiritualitatii, pastrat mult mai bine in Orient.
Iata o prezentare doar a catorva oameni de stiinta si a unor titluri ale cartilor acestora prin care au evidentiat imperioasa problematica a gandirii moderne: fizicianul american M. Talbot – Beyond the Quantum (1986) si The Holographic Universe – Ed. Harper Collins (1991); profesorul fizician englez D. Bohm – Wholeness and the implicate order – Ed. Routledge, Londra (1980); atomistul francez J.E. Charon – L’Esprit- cet inconnu (1977) si Les Lumieres de l’Invisible (1985) -Ed. M. Albin, Paris; profesorul fizician american F. Capra – The Tao of Physics – traducere la Ed. Tehnica, Bucuresti (1995); fizicianul francez P, Drouot –Nous sommes tous immortels (1987) si Guerison spirituelle et immortalita (1993) -Ed. du Rocher, Paris; filozoful francez J. Guitton si fizicienii G. si I. Bogdanov – Dieu et la science – Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, (1991).
O reliefare semnificativa a acestei necesitati din partea unui „om luminat” al secolului XX a fost exprimata inca din 1967 de fizicianul austriac Erwin Schrodinger (laureat Nobel in 1933 pentru dezvoltarea teoriei cuantice), in cartea sa Spirit si materie:
„Trebuie totusi sa precizam ca aceasta doctrina atrage prea putin Occidentul, caci ea ii pare insipida, ireala, nestiintifica. Intr-adevar, lucrurile se prezinta astfel, deoarece stiinta noastra – stiinta greaca – se bazeaza pe obiectivare si, prin aceasta, a pierdut posibilitatea unei intelegeri adecvate a subiectului cunoasterii, a spiritului. Cred ca, tocmai in acest punct, modul nostru actual de gandire trebuie indreptat, corectat cu o mica transfuzie de gandire orientala.”
Si alti renumiti oameni ai stiintei s-au exprimat in mod similar, iar profesorul american fizicianul F. Capra a reluat afirmatii foarte semnificative in acest sens: in partea introductiva a cartii sale The Tao of Physics a citat exprimari categorice ale savantilor J.R. Oppenheimer, Niels Bohr, W. Heisenberg, care au sustinut efectiv necesitatea reconsiderarii cu toata seriozitatea a vechilor cunoasteri spirituale ale Orientului.
In fapt, aceste reorientari fundamentale in gandirea docta moderna, sustinute pragmatic si de o serie de importante descoperiri stiintifice (cum ar fi, de exemplu, experimentele de la marele accelerator al CERN de la Geneva, privind cazul „fotonilor coreleti”), sunt si ele, intr-o anumita masura, o inlantuire fireasca cu „marele val” de reactualizare la scara mondiala a tezaurului cunoasterilor spiritualiste.
O atare schimbare conceptuala pregateste in mod evident, intr-un viitor nu prea indepartat, si o larga imbinare – intrevazuta profetic si de inteleptul Sudhei Babu – intre ambele categorii de cunoasteri, in cadrul a ceea ce filozoful francez Jean Guitton si fizicienii francezi Igor si Grisa Bogdanov denumeau „metastiinta” ce va ilumina omenirea.
eu tind sa cred ca de cand e omul pe Pamant a fost dependent atat de stiinta cat si de spiritualitate,involuntar poate fiind de confundat, una implicand pe cealalta. evolutia omului a atras in sine, evolutia stiintei si religiei pana in faza de antiteza.un fost lector imi spunea ca religia implica stiinta si nu invers. nu sunt deacord.stiinta vrea sa descopere ”particula lui dumnezeu” iar biserica are nevoie de aer conditionat ca sa nu mai spun ca lumanari nu se mai ard de demult, sunt becuri in forma flacarii de lumanare.bun.se pare ca stiinta si religia ,luate ca doua elemente nu ar avea nici macar o problema una cu cealalta.dar omul are o problema atat stiintifica cat si spirituala implicand (din punctul lui de vedere,)involuntar poate,o problema intre cele doua elemente.imagineaza-ti lumea fara stiinta. fara religie. chiar si fara amandoua.dar nu poti sa-ti imaginezi o lume fara matematica.
In cursul secolului XX, reputati oameni de stiinta, savanti, filozofi din Occident, documentandu-se dincolo de continutul propriului domeniu, au constatat o reala ingustare limitativa a cunoasterilor, bazate numai pe studierea materiei „grele” si a energiilor care-i sunt specifice. Acestia au relevat in mod sincer insuficienta conceptiilor strict materialiste, precum si necesitatea largirii orizontului gandirii si al cunoasterii, luand in considerare si milenarul tezaur cognitiv al spiritualitatii, pastrat mult mai bine in Orient.
eu tind sa cred ca de cand e omul pe Pamant a fost dependent atat de stiinta cat si de spiritualitate,involuntar poate fiind de confundat, una implicand pe cealalta. evolutia omului a atras in sine, evolutia stiintei si religiei pana in faza de antiteza.un fost lector imi spunea ca religia implica stiinta si nu invers. nu sunt deacord.stiinta vrea sa descopere ”particula lui dumnezeu” iar biserica are nevoie de aer conditionat ca sa nu mai spun ca lumanari nu se mai ard de demult, sunt becuri in forma flacarii de lumanare.bun.se pare ca stiinta si religia ,luate ca doua elemente nu ar avea nici macar o problema una cu cealalta.dar omul are o problema atat stiintifica cat si spirituala implicand (din punctul lui de vedere,)involuntar poate,o problema intre cele doua elemente.imagineaza-ti lumea fara stiinta. fara religie. chiar si fara amandoua.dar nu poti sa-ti imaginezi o lume fara matematica.