Cand imparatea Traian (92-117), traia in Iliupoli al Feniciei o fata pe numele ei Evdochia, atat de frumoasa incat niciun pictor nu ar fi putut sa gaseasca greseala in frumusetea ei. De multe ori insa frumusetea nu se impleteste cu cumintenia. Asa si Evdochia odata s-a abatut si a deschis o casa a pacatului, in cativa ani ajunsese o foarte mare desfranata in viata ei fara de salvare. Dumnezeu insa iucra ca sa randuiasca mantuirea ei.
Un calugar, trecator prin Iliupoli (in greceste orasul soarelui), a gazduit langa casa ei. Noaptea a citit cu voce tare dintr-o carte despre judecata cea crunta, despre iadui pacatosilor si rasplata. Evdochia care s-a intamplat sa nu adoarma, a auzit toate acestea si s-a cutremurat. Cand s-a luminat de ziua, a chemat pe calugar cu dorinta de a se pocai iar acela a indrumat-o cum sa procedeze. Printre altele i-a zis sa se inchida o saptamana in camera ei si acolo sa posteasca si sa se roage cu lacrimi pentru mantuirea ei.
In toate zilele acelea Evdochia se ruga plangand. In ultima noapte vede dintr-o data un tanar de fulger foarte frumos, intr-o lumina puternica, care o ia de mana si o ridica in cer. Acolo i-a aratat cu bucurie o multime nenumarata de barbati in alb pe cand in afara portii un negru gigant care scartaia din dintii lui striga: – Ma neindreptatesti, incepatorule de osti! Eu pentru o mica neascultare am fost alungat din rai iar aceasta care a stricat atatia oameni o sa se mantuiasca?
– Asa ii lauda Dumnezeu pe acestia care se pocaiesc, s-a auzit o voce dulce.
Dupa aceea i s-a adresat arhanghelului:
– Ia-o, Mihail, du-o la casa ei sa se nevoiasca, iar eu o sa iert pacatele ei.
Imediat ce s-a intors, Evdochia a intrebat pe arhanghel:
– Arata-mi-te, domnule, cine esti?
– Sunt primul inger al lui Dumnezeu. Eu ii adun pe pacatosii carora le pare rau de pacatele savarsite si-i conduc catre viata vesnica. Acolo ingerii se bucura foarte tare pentru fiecare dintre acestia. S-a linistit deci roaba lui Dumnezeu Evdochia si a prins curaj.
Acestea i-a zis arhanghelul, i-a facut cruce de trei ori si a zburat catre cer. Dupa vederea aceea dumnezeieasca, Evdochia s-a botezat in numele Sfintei Treimi, a impartit bogatiile trecatoare la saraci – aur, margaritare, pietre scumpe, lucruri din argint, matasuri, imbracaminte de aur, campuri, vita de vie, bani – si si-a inchinat mai departe viata lui Dumnezeu.