Pe Giulgiul din Torino se gaseste certificatul de deces al lui Iisus Hristos

Un cercetator al Vaticanului sustine ca a descoperit „certificatul de deces” imprimat pe Giulgiul din Torin, o panza despre care se crede ca ar fi apartinut lui Iisus Hristos, atunci cand a fost coborat de pe cruce.

Dr. Barbara Frale, cercetator al arhivelor secrete ale Vaticanului a declarat urmatoarele: „Cred ca am reusit sa citesc certificatul de deces al lui Iisus din Nazareth”. Ea a mai spus ca a reusit sa-l reconstruiasca, avand la dispozitie fragmente de texte din limba greaca, ebraica si latina, imprimate pe giulgiu, impreuna cu imaginea unui om crucificat.

Giulgiul, care este tinut in Catedrala din Torino, si care va fi expus din nou publicului in primavara anului 2010, este vazut de multi cercetatori ca fiind un fals medieval. O datare radioactiva cu carbon din anul 1988 arata ca giulgiul ar apartine perioadei Evului Mediu.

Totusi, Dr. Frale, care va publica noile ei descoperiri intr-o carte intitulata „Giulgiul lui Iisus din Nazaret” spune ca „inscriptia dovedeste ca data istorica se potriveste cu relatarile din Biblie”. Literele, foarte putin vizibile ochiului liber, au aparut pentru prima data, destul de neclare, in anul 1978, in timpul unei examinari a giulgiului.

Unii cercetatori au sugerat faptul ca scrierea ar putea proveni dintr-o racla, atasata panzei, in timpul Evului Mediu. Dar Dr. Frale afirma ca acest text n-ar fi putut fi scris de un crestin din Evul Mediu, intrucat nu se refera la Iisus ca „Hristos”, ci la „Iisus Nazariteanul”. Dar, aceasta ultima formula, ar fi fost vazuta ca fiind eretica in timpul Evului Mediu.

La fel ca si imaginea omului imprimat pe giulgiu, si literele de pe panza sunt inversate, si pot fi citite doar in fotografiile negative. Dr. Frale a declarat cotidianului La Reppublica faptul ca practicile de inmormantare evreiesti pe timpul existentei lui Iisus implica faptul ca un corp inmormantat dupa o condamnare la moarte putea fi returnat familiei dupa ce a stat un an intr-un mormant comun. Astfel, era necesar ca un „certificat de deces” sa fie imprimat pe panza, pentru ca mortul sa poata fi identificat peste un an de zile, si, de obicei, acesta era imprimat pe bucata de panza de la nivelul fetei. Acest lucru ar fi fost realizat si in cazul lui Iisus, desi acesta n-a fost inmormantat intr-o groapa comuna, ci in mormantul oferit de Iosif din Arimathea.

Dr. Frale mai afirma ca multe litere lipsesc, ca de exemplu Iisus ce este denumit ca „(I)esou(s) Nnazarennos”. Totusi, ea a reusit sa reconstruiasca tot „certificatul de deces”, si astfel, pe el se pot citi urmatoarele: „In anul 16 al domniei imparatului Tiberiu, Iisus Nazariteanul, coborat in aceasta seara, dupa ce a fost condamnat la moarte de un judecator roman,pentru ca a fost gasit vinovat de autoritatea evreiasca, este trimis pentru a fi inmormantat, cu obligatia ca trupul sa-i fie inapoiat familiei, doar dupa un an de zile”. Apoi, urmeaza o semnatura, dar aceasta semnatura n-a mai supravietuit timpului.

Dr. Frale mai afirma ca folosirea a trei limbi este in concordanta cu natura poliglota a comunitatii evreiesti din coloniile romane, care era vorbitoare si de limba greaca.

Cunoscuta mai ales pentru studiile sale privind Cavalerii Templieri, care ar fi reusit sa pastreze giulgiul, Dr. Frale mai declara ca ea a descifrat „certificatul de deces al unui om denumit Iisus Nazariteanul. Daca acest om era Hristos, Fiul lui Dumnezeu sau nu, nu era treaba mea sa stabilesc acest lucru. Desi eu sunt catolica, toti profesorii mei au fost ateisti sau agnostici”.

Biserica Catolica n-a precizat niciodata daca giulgiul este autentic sau nu. Totusi, papa Ioan Paul al II-lea a declarat ca „Giulgiul este imaginea iubirii lui Dumnezeu si a pacatelor umane. Urmele lasate pe panza de trupul torturat al Celui Crucificat, care arata infricosatoarea capacitate umana de a cauza durere si moarte, reprezinta o icoana a suferintei inocentei la orice varsta”.