Papadia sau Taraxacum officinale este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care se gaseste in peste 100 de specii. Ea are numeroase utilizari de la medicina la jocul copiilor, desi acum numeroase persoane depun eforturi importante in fiecare an pentru a le inlatura din gradinile lor. Clasificata de multi ca fiind o buruiana, ca si multe alte lucruri bune in viata, ea este aruncata. Intrebati totusi un doctor inainte de a o utiliza.
Papadia creste foarte bine in toate regiunile tarii si ne bucura ochii primavara cu florile ei galbene. Floarea creste singura pe o tulpina din care, atunci cand este rupta, va curge o substanta laptoasa. Perioada in care se poate gasi papadia este mare, de primavara timpuriu pana toamna tarziu.
Papadia este o sursa importanta de potasiu, sodiu, calciu, fosfor si fier. Frunzele contin o cantitate mai mare de vitamina A decat morcovii, de asemenea vitaminele B, C si D.
Utilizarile papadiei
Papadia are numeroase utilizari. Este un diuretic natural si unii oameni considera ca radacina acestei plante, cand este corect procesata, este cel mai bun laxativ. Specialistii o folosesc cu succes in tratarea diverselor boli ale ficatului. Radacinile plantei sunt deseori prajite si se folosesc in prepararea unei bauturi similare cafelei sau ceaiului.
Este, de asemenea, adaugata cafelei obisnuite pentru a-i imbunatati acesteia parfumul.
Sucul facut din frunzele papadiei este foarte util in cazurile de constipatie, in cresterea secretiei de fiere a bilei si curgerea acesteia catre ficat. Prin crestera secretiei bilei poate determina modificarea metabolismului corpului. Sucul de papadie este un tonic puternic pentru ficatul lenes datorita abuzului de alcool sau dietei severe.
Ceaiul din frunze de papadie uscate este, de asemenea, un bun laxativ.
Partea verde a papadiei se poate folosi in diferite retete si chiar in producerea vinului.
Specialistii recomanda papadia in tratamentul bolilor de ficat, chiar si in cazurile extreme de ciroza. Este, de asemenea, utilizata pentru afectiunile pancreasului, stomacului, splinei si rinichilor. Papadia este o sursa importanta de potasiu si poate completa pierderile acestei substante datorate utilizarii altor plante diuretice. Aceasta face ca papadia sa fie un diuretic sigur in cazurile de retentie de apa.
Aceasta planta este utilizata si in cazurile de anemie si hepatita si poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Papadia poate, de asemenea, alina durerile reumatismale si artrita.
Papadia se foloseste si in salate. Este bine ca frunzele sa fie culese dimineata devreme, inainte ca floarea sa se deschida. Daca sunt culese dupa inflorire, in timpul zilei, frunzele pot fi foarte amare. Dupa ce sunt culese acestea sunt bine spalate in apa rece, la fel ca salata. Odata curatate, ele trebuie uscate prin scuturare sau asezandu-le pe o hartie curata. Cu cat se recolteaza mai tarziu, spre toamna, cu atat mai bine. Plantele de primavara sunt mai bune la salata decat cele din vara.
Iata o minunata reteta de salata: Spalati doua maini de frunze verzi de papadie, adaugati salata verde, castraveti, ceapa, putin otet de mere cu miere si un strop de ulei de masline. In afara de salata, frunzele verzi se pot folosi si ca ingrediente ale sandvisurilor, impreuna cu putina sare ca substituent al salatei. Valoarea nutritiva a papadiei consta in continutul ridicat de vitaminele A, B si C.
Papadiile au, de asemenea, un rol important in superstitii si folclor.
– Se zice ca daca o papadie ramane deschisa toata noaptea, a doua zi va ploua.
– Daca mirosind o papadie vi se ingalbeneste nasul, cineva e indragostit de dumneavoastra, daca nu se ingalbeneste, nu e nimeni care sa va iubeasca.
– Se crede ca adaugand buchetului de nunta doua, trei papadii veti avea noroc, casatoria va va aduce prosperitate, sanatate, iar copiii vor fi frumosi.
– Este, de asemenea, de bun augur pentru o tanara sa poarte un colier de papadii facut de ea, si un ghinion daca ti-l ofera cineva.
– Ghinion aduce si culesul papadiilor dintr-un cimitir. Nesansa provoaca aceste papadii aduse din cimitir si chiar mai rau daca le aduc de acasa la cimitir, cu exceptia celor care pun papadiile pe mormantul cuiva mult iubit.