Oamenii pot vorbi cu animalele si se pot intelege telepatic! Au facut-o sfintii, samanii si alte popoare indigene…

Ideea comunicarii dintre om si animale este una foarte veche. Miturile primitive vorbesc adesea despre o legatura animica ce ar uni omul si animalele.

Legendele spun ca Sfantul Francisc din Assissi vorbea cu pasarile, Sfantul Hubert cu cerbii, iar Sfantul Serafim de Sarov cu ursii. Se cunoaste cazul unui fermier care, trezit in toiul noptii de o tulburare inexplicabila, s-a sculat, s-a imbracat, si-a luat „din precautie” (de fapt, in urma unei intuitii telepatice) o pereche de foarfeci si o lampa, si a plecat imediat pana intr-un loc aflat la 5 km de casa, unde si-a gasit vitica favorita agatata intr-un gard de sarma ghimpata. Va dat seama ce telepatie dintr om si animal?

Laurens Van Der Post a raportat, in urma calatoriilor sale la bosimanii din Africa de Sud, batranii vrajitori obisnuiau sa intre in transa dupa fixarea vizuala a desenului unei antilope, dupa care indicau membrilor tribului locul unde putea fi gasit respectivul vanat. S-a demonstrat faptul ca acesti vrajitori puteau intra in contact mental cu orice animal, detectand astfel vanatul pe o raza de 30 km in jurul satului.

Alti etnologi citeaza practici similare la eschimosi, la indienii vanatori din Patagonia si la samanii din Siberia. Asemenea fapte demonstreaza ca a existat un timp cand omul, fiind mai apropiat de natura, traia in mod natural magia unui raport direct si creator cu universul. Traind ca agent al fortelor cosmice ce il manevrau in marele joc al energiilor, ca pe o parte a intregului, el avea acces la nivele de constiinta in care fiecare fiinta – planta sau animal – ii aparea ca fiind o alta parte a marelui ansamblu, cu nimic mai putin importanta decat el insusi.

Ilustrativa este in acest sens rugaciunea indienilor din America de Nord, prin care acestia se scuzau in fata „Fratelui Bizon” pentru necesitatea de a-i lua viata, si ii promiteau sa-si asume ei insisi rolul pe care acesta il jucase pe Pamant.

Omul modem a pierdut insa aceasta viziune. Dornic sa-si impuna propria dominatie, el nu a facut decat sa regreseze. Dupa cum spunea un indian: „Cand incepem sa ne ferim de realizarile Marelui Spirit (Dumnezeu), ii uitam rapid legile.”

Mai exista totusi si astazi unii oameni, apropiati finea de aceasta viziune. Ei au pastrat un contact privilegiat cu animalele, cunoscandu-le, precum Fat-Frumos din poveste, „graiul”.