Exista o poveste japoneza despre „Iisus in Japonia”, care este asociata cu satul Shingō (fostul Herai) din prefectura Aomori. Conform traditiei locale, Iisus Hristos nu ar fi murit pe cruce, ci ar fi scapat de executia romana, ar fi calatorit prin Siberia si, in cele din urma, ar fi ajuns in Japonia. Acolo, se spune ca ar fi trait ca fermier, cultivand usturoi, casatorindu-se cu o femeie din zona, crescand copii si murind la o varsta inaintata (106 ani). Se spune ca doua movile din Shingō ar fi mormantul sau si al unei rude.
Aceasta poveste a castigat o atentie sporita in anii 1930, odata cu descoperirea asa-numitelor Documente Takeuchi, o colectie de manuscrise controversate despre care se pretinde ca pastreaza istoria japoneza si mondiala antica. Aceste texte il descriu pe Iisus, numit „Isukiri”, studiind in Japonia inainte de a se intoarce in Iudeea, apoi fugind inapoi in Japonia dupa rastignirea unui inlocuitor. Majoritatea istoricilor considera documentele drept falsuri moderne, dar ele au contribuit la consolidarea legendei in cultura populara.
Desi nu are dovezi istorice sau arheologice, legenda ramane un exemplu important de imbinare a folclorului local cu naratiunile religioase globale. Shingō imbratiseaza povestea ca parte a identitatii sale culturale, gazduind festivaluri si mentinand presupusele morminte ca situri de patrimoniu. Mai degraba decat o istorie acceptata, povestea este cel mai bine inteleasa ca o reflectare a intalnirii Japoniei cu crestinismul, a crearii de mituri regionale si a tendintei umane de a reinterpreta figurile sacre prin intermediul traditiilor locale.







