Pitagora sau Pythagoras a fost un filosof si matematician grec, originar din insula Samos, intemeietorul pitagorismului, care punea la baza intregii realitati, teoria numerelor si a armoniei.
Personalitatea lui Pythagoras a fost una bizara. Iata ce scria, intre altele, despre el Plutarh: „Se spune ca Pythagoras, rostind anumite cuvinte, a imblanzit un vultur si l-a adus din zbor pe pamant (…), ca a lasat sa i se vada coapsa-i de aur cand trecea prin Olympia…”. Si Ailianos noteaza ca „a stat de vorba cu Pythagoras chiar si raul Kos peste care tocmai trecea, fapt auzit de multi cu urechile lor”. In vreme ce Hieronymos din Rhodos afirma despre el ca ar fi coborat pana la Hades (iad), unde s-ar fi intalnit cu sufletele lui Homer si Hesiod, care isi ispaseau pacatul de a-i fi vorbit uneori de rau pe zei.
Versiuni despre moartea lui Pythagoras
Dikearhos nota ca Pythagoras a ratacit prin Krotona, apoi s-a ferecat in Templul Muzelor, unde si-ar fi impus moartea prin infometare. O alta versiune sustine ca, parasindu-l discipolii, el s-ar fi afundat intr-un camp de mazare, nu insa inainte de a le spune ca se va mai intoarce, dar mult mai tarziu, cand va fi recunoscut de toti dupa soldul lui de aur.
Si Diogene Laertios nota ca, impreuna cu 38 de discipoli, el ar fi ars de viu in casa unde era gazduit, focul fiind pus din razbunare de Kilon, un fost discipol respudiat de magistru. In sfarsit, cum doctrina lui Pythagoras sustinea primatul circulatiei universale si perpetue a materiei, implicit transmigratia sufletelor (metempsihoza) si reincarnarea (metemsomatoza), se crede ca filozoful grec ar fi avut un suflet transmigrant care urma o evolutie circulara, in cicluri egale din 216 ani.
Acelasi Diogenes Laertios adauga si faptul ca Pythagoras insusi sustinea despre sine ca e fiul lui Hermes, caruia ceruse ca „atat in timpul vietii, cat si dupa moarte sa-si pastreze memoria intamplarilor petrecute”.
