Duminica Floriilor, unicul moment in care Iisus a acceptat sa fie aclamat ca Imparat

Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimile si Invierea Sa. Duminica Floriilor. Unicul moment din viata pamanteasca a lui Iisus in care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat.

Si-a pregatit singur intrarea, conform profetiilor Vechiului Testament, pentru a fi recunoscut, dupa Lege, ca este Mesia, Mantuitorul lumii. Locuitorii Ierusalimului au iesit inaintea Sa cu mare evlavie. Dar nu cu aceeasi evlavie l-au primit arhiereii, fariseii si carturarii, ce erau deja bantuiti de pacatul uciderii Lui: „Ce facem, pentru ca Omul acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si ne vor lua si tara, si neamul” (Ioan 11, 47-48).

Oamenii, simtind ca insusi Dumnezeu a venit in lume, pentru a aduce mantuirea ei, L-au intampinat cu ramuri de finic si de maslin. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau: „Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!”.

Traditia noastra populara atribuie salciei gestul de smerita aplecare in fata Mantuitorului. In popor exista credinta ca Maica Domnului a binecuvantat salcia dupa ce aceasta, transformata in punte, a ajutat-o sa treaca apa unui rau. Maria, vrand sa-l vada pe Hristos rastignit, a avut in cale o apa. S-a rugat de toate buruienile sa o treaca, dar nici una n-a voit. Numai salcia a intins o craca si a trecut-o dincolo. Maica Domnului a binecuvantat-o, pentru a o sluji preotii si a se incinge oamenii cu ea – sa nu-i doara mijlocul la seceratul graului. Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. Despre sufletul florilor se vorbeste doar in povesti si in credintele populare. Dumnezeirea poate exista si in flori, ca si in oameni. Numai ca, uneori, oamenii ignora dumnezeirea. Florile o accepta si o implinesc prin rugaciune de petala.

Nu intamplator se spune ca, atunci cand aduna flori si ierburi de leac, culegatorii cer iertare ca le curma viata. Probabil, inima culegatorului se transforma in „vechi iatac ce geme de vestezi trandafiri”, vorba lui Baudelaire.

Sa va fie viata aidoma frumusetii florilor, iar salcia sfintita sa va binecuvanteze clipa!