Religia face parte din natura umana, iar creierele oamenilor sunt programate sa creada in Dumnezeu, potrivit unui studiu realizat in SUA. Aceasta descoperire a fost facuta in urma unor studii efectuate pe bebelusi si pe copii, ce au demonstrat ca encefalul acestora este astfel programat incat micutii considera ca spiritul este separat de corp. Separarea face ca oamenii sa creada in fenomenele supranaturale, sa aiba prieteni imaginari in copilarie si sa creada in diversi zei.
Un alt studiu a sugerat ca mintea umana se naste cu un simt supradezvoltat al raportului cauza-efect, care ii determina pe oameni sa caute un scop si un anumit model in absolut toate lucrurile, chiar si acolo unde acestea nu exista. Ambele studii vin in sprijinul teoriei conform careia oamenii sunt programati sa creada in zei. Profesorul Paul Bloom, psiholog in cadrul Universitatii Yale din Statele Unite, a declarat: „In prezent exista multe dovezi care confirma faptul ca unele dintre fundamentele credintelor noastre religioase sunt programate. Toti oamenii au aceste circuite cerebrale, care nu dispar niciodata„. Pe masura ce imbatranesc, oamenii se concentreaza mai mult asupra dimensiunii morale a credintei si mai putin asupra componentei ei supranaturale, au precizat cercetatorii.
Oamenii de stiinta considera ca atunci cand circumstantele sunt nefavorabile, oamenii rezista cu greu predispozitiei lor catre supranatural, acesta fiind, probabil, motivul pentru care foarte multe persoane se indreapta spre religie in perioadele de criza.
Richard Dawkins, unul dintre cei mai faimosi atei britanici, combate aceste argumente si sustine in romanul sau, „God Delusion”, faptul ca religia se propaga prin indoctrinare, in special in cazul copiilor. Evolutia ii predispune pe copii „sa inghita” tot ceea ce le spun parintii si bunicii lor, iar obedienta este importanta in procesul de supravietuire, a declarat Dawkins. Alti oameni de stiinta considera ca religia s-a raspandit deoarece ea a contribuit la supravietuirea stramosilor oamenilor. Convingerile religioase comune i-au ajutat pe stramosii oamenilor sa formeze grupuri, cooperand la vanatoare, culesul recoltelor si ingrijirea copiilor si reusind astfel sa intreaca alte grupuri rivale.
Sursa: www.revistamagazin.ro