Istoria Sf. Cuvioase Parascheva si minunea ei din anul 1888, care a sfidat toate legile fizicii

Sf. Parascheva se naste in jurul anului 1000 intr-un sat din sudul Dunarii, in Bulgaria de astazi, din parinti macedo-romani, buni crestini si cu frica de Dumnezeu, dand celor doi copii, adica Paraschevei si fratelui ei, Eftime, o frumoasa crestere in cultul rugaciunii si al muncii. Inca din frageda copilarie micuta Parascheva era un suflet ales, cu o deosebita inclinare spre evlavie si mila fata de cei saraci. Caci in timp ce cei bogati preocupati de marirea hambarelor erau nepasatori si reci, Parascheva la numai 10 ani vedea si simtea cu compatimire ideea pe care o producea foamea, frigul si celelalte suferinte ce le aducea saracia. De aceea, de multe ori intorcandu-se de la biserica impreuna cu mama sa si intalnind pe drum saraci lipsiti de imbracaminte si tremurand de frig, isi dezbraca hainele schimbandu-le cu zdrentele celor saraci pe care-i intalnea pe cale, atragandu-si nu de putine ori mustrarea tatalui.

Simtind si chemarea launtrica a sufletului sau, auzind la biserica satului textele sfinte: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati…” sau „Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-i ia crucea si sa-mi urmeze”, convinsa fiind ca numai asa isi va gasi linistea dupa care tinjea atat de mult, paraseste biserica Epiratului si casa parintilor ei si pleaca pe urmele pasilor lui Hristos, in cetatea Ierusalimului din Tara Sfanta.

Dupa ce se inchina in biserica Sf. Invieri de la Ierusalim, dornica de o viata cat mai aspra si cat mai departe de lume, trece Iordanul si se stabileste intr-o manastire de calugarite, unde timp de 15 ani uimeste pe toti prin post, prin rugaciune, prin lacrimi, priveghere, smerenie, saracie si simplitate, dormind adesea pe jos. Dar, noaptea in vis, i se spune sa se intoarca in patria sa de bastina. Cunoscand ca aceasta e voia lui Dumnezeu, paraseste cu durere in suflet, pamantul binecuvantat al Tarii Sfinte, trece pe la Constantinopol, unde se inchina si se impartaseste cu Sf. Taine in biserica din Vlaherne si se intoarce in localitatea Epivat. Aici, timp de inca doi ani, petrece in mare osteneala, in post, rugaciune si priveghere pe langa biserica Sf. Apostoli in care primise Botezul lui Hristos, nestiuta si necunoscuta de nimeni, pastrand taina travestirii si instrainarii in sufletul ei curat.

Dupa doi ani, cunoscandu-si obstescul sfarsit, isi da sufletul in mana lui Dumnezeu, iar trupul ei, insotit doar de saracii satului, a fost inmormintat la un loc neinsemnat pe malul marii, alaturi de trupul unui corabier ce traise in faradelegi. Nu dupa mult timp, vrand Dumnezeu sa preaslaveasca pe Cuv. Parascheva, se arata noaptea in vis unei femei credincioase numita Eftimia si unui corabier Gheorghe, care stiau unde este ingropat trupul Sf. Parascheva, spunandu-le: „Mergeti si dezgropati trupul cel bine mirositor al Cuv. Parascheva si aduceti-l cu cinste in biserica Sf. Apostoli din Epirat”. Asa facand, au alergat cu lumanari in maini, au dezgropat Sfintele ei moaste si ca pe un dar de mare pret si bine mirositor le-au asezat in racla si li s-au inchinat lor.

Dupa o bucata de vreme, sfintele ei moaste, dovedindu-se facatoare de minuni si izvoritoare de mir, au fost aduse cu mare cinste in orasul Tirnovo. De aici, sultanul Baiazid le daruieste lui Mircea cel Batran, care le aduce cu mult alai si cu mare cinste in Tara Romaneasca. Dar, numai dupa 3 ani, in anul 1396, dupa batalia de la Nicopole, sultanul le vinde sarbilor, care le duc in cetatea Belgradului unde vor sta pana in anul 1520 (124 de ani), cand sultanul Soliman le da Patriarhiei de Constantinopol, unde vor ramane timp de 120 de ani (pana in anul 1641).

In jurul anului 1640, binecredinciosul si evlaviosul domn Vasile Lupu, terminand de zidit frumoasa biserica Sf. Trei Ierarhi din Iasi si dorind s-o impodobeasca cu moastele unui sfant, afla ca la Patriarhia de Constantinopol se afla de platit o mare datorie fata de sultan, trimite soli care trateaza cu Patriarhul Partenie de Constantinopol, plateste 300 pungi galbeni pe care Patriarhia o datora turcilor, si, la 13 iunie 1641, cu mare alai, trei mitropoliti aduc la Iasi moastele Sf. Paraschiva si le aseaza in biserica Sf. Trei Ierarhi, devenind pentru noi, binecredinciosii crestini romani, izvor nesecat de tamaduiri.

Intre multele minuni pe care le-a savarsit Sf. Cuv. Paraschiva la Iasi, vom aminti doar una. Era Craciunul anului 1888. Moastele sfintei se aflau in sala gotica unde era paraclisul manastirii Trei Ierarhi, in care se slujea iarna. In noaptea de 26 spre 27 decembrie, probabil datorita unei lumanari ramase aprinsa, ia foc si arde tot ce a fost in paraclis. Se topeste pana si racla de aur in care se aflau moastele. Cand se descopera incendiul, focul era in toi si n-a mai putut fi salvat nimic, dar o minune! Sfintele moaste, desi invaluite in flacari si astupate in jar, n-au suferit nicio stricaciune, nici macar n-au fost atinse. Focul s-a aratat neputincios sa arda trupul Cuvioasei!

Mitropolitul Iosif Naniescu face o alta racla de argint in care sunt asezate moastele Sf. Parascheva si sunt aduse cu mare cinste si asezate in Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se gasesc si astazi, ca un dar de mare pret pentru Moldova, pentru tara noastra si pentru intreaga ortodoxie.