Piatra este in superstitie simbol al tariei si al sanatatii, dar si puternic talisman contra duhurilor si a influentelor rele. Cartaginezii credeau ca topazele sunt bune ca sa indeparteze spaima, uratul (frica de intuneric). Norvegienii spun ca din stanci si din pietre s-au nascut oamenii. Povestea clasica ne spune ca pamantul fu repopulat – dupa potop – cu pietre metamorfozate in oameni.
Pentru idolatrii arabi, unul din cele mai vechi si mai universale lucruri de adorat era o piatra neagra pastrata in templul Caabah din Mecca. Silvestre de Sacy spune ca piatra aceasta neagra este, probabil, un aerolit. Si cartaginezii aveau un cult asemanator cu al vechilor idolatri arabi. Indienii, chiar si cei de azi, au o adevarata veneratie pentru jad, care cred ca este remediul infailibil al epilepsiei. La vechii egipteni, se credea ca puterea unor talismane este asa de mare, incat nici zeii nu cutezau sa se atinga de ele. Un astfel de exemplu ar fi talismanul care reprezinta figura lui Horus.
Si la romani, exista traditii cu privire la pietre. In judetul Valcea si in toata Oltenia, se obisnuieste a se zice cand faci un lucru pentru intaia oara (te duci la oras, la moara, etc.) trebuie sa bagi o piatra in gura. In judetul Mehedinti se pun pietre in mormant pentru ca mortul sa nu se mai intoarca, sa se faca adica strigoi. In Valcea, se crede ca anume pietre rosii sunt bune pentru durere la inima (stomac). Se spala in mai multe ape si apa se da de baut celui bolnav. Pietrele de la Iordan, aduse de hagii, se spala in ape si spalatura lor e buna de durere de cap. Aceasta din urma credinta este in judetul Ilfov.