Toate secretele mortii din “Cartea tibetana a mortii” ne sunt dezvaluite

“Cartea tibetana a mortilor” a fost scrisa de Padmasambhava, fondatorul budismului tibetan in secolul al VIII-lea, care a adus invataturile budiste din India in Tibet. Padmasambhava nu a fost un budist traditional si a adus, de asemenea, cu el o multime de invataturi tantrice ezoterice din alte traditii; budismul tibetan este un amestec intre budismul traditional, invataturile tantrice hinduse si traditia religioasa Bon, care isi are originea in Tibet de mult timp.

Subiectul “Cartii tibetane a mortilor” este despre cele 6 Bardo (sau 6 stari de constiinta) in care iluminarea este posibila. Exista trei stari de constiinta in momentul decesului – una chiar in momentul decesului, o alta stare intermediara si ultima inainte de reincarnare. De asemenea, cele trei Bardo (stari de constiinta) diferite din timpul vietii omului sunt: constiinta normala, constiinta visului si constiinta de meditatie.

In acest articol se va vorbi despre Bardo-ul din momentul mortii, cand lumina alba a mortii este dezvaluita a fi starea iluminata a constiintei insasi.

Lumina alba a mortii a fost frecvent relatata de oameni care au avut experiente din apropierea mortii si au putut ulterior sa-si spuna povestea. Unele elemente comune din aceste experiente sunt: un tunel, un sentimente de pace si chiar fericire si, de asemenea, un sentiment de a sosi “acasa”.

Stiinta se straduieste sa explice aceste fenomene ca fiind manifestari de-ale creierului din momentul mortii, insa e mai greu sa explice experientele din afara corpului, in care pacientii au relatat in mod clar discutiile medicilor cand au fost declarati morti, sau chiar atunci cand pacientii relateaza experientele unor evenimente intamplatoare din camerele invecinate.

“Cartea tibetana a mortilor” descrie 8 etape ale mortii, in care viziunea unei lumini albe si blande albe este ultima. In traditia tibetana, mai multi maestri au spus ca aceasta viata este o pregatire pentru timpul mortii, cand iluminarea poate fi atinsa cel mai usor. Aceasta este contrar viziunii occidentale, unde moartea este ceva de temut, si totul se gandeste in termeni de lupta, durere si suferinta. Dar, daca in timpul mortii este un moment de frumusete, transcendenta si fericire incomensurabila? Daca am trait sute, daca nu chiar de mii de ori inainte, si nu am reusit niciodata sa dam “dreptate” mortii? Aceasta este perspectiva budista, iar timpul mortii este extrem de sacru si valoros.

De asemenea, este foarte benefic sa stiti ce se intampla in momentul mortii, astfel incat sa nu va panicati sau sa va temeti. Starea de spirit in momentul mortii este de cea mai mare importanta pentru renasterea voastra. Cea mai buna stare de spirit este una calma si plina de compasiune. Budistul spune aceste trei lucruri: “Moartea este sigura. Momentul mortii este incert. Si numai practica spirituala va poate ajuta in momentul mortii”.

Cele opt etape ale mortii reprezinta absorbtia straturilor de constiinta in lumina alba si sunt cunoscute sub numele de “disolutii” sau “dizolvari”, asemenea valurilor care dispar in ocean. Primele patru dizolvari sunt asociate cu cele patru elemente ale pamantului, apei, focului si aerului. Ultimele patru sunt dizolvari interioare asociate cu subtilitatile tot mai mari ale constiintei. Toate sunt insotite de viziuni diferite, cunoscute sub numele de “semne secrete”. In practicile superioare din tantra yoga toate aceste etape sunt memorate si vizualizate zilnic ca o forma de pregatire si practica pentru timpul mortii. Trecerea prin aceste etape ajuta, de asemenea, la stapanirea momentului mortii, pentru a fi capabil de a alege in mod constient urmatoarea reincarnare.

Disolutiile din timpul mortii, conform “Cartii tibetane a mortilor”

Dizolvarea simturilor. Primul lucru pe care il stim ca vom muri este atunci cand simturile noastre nu mai functioneaza. Daca vorbesc oamenii din jurul patului nostru al mortii, va veni un moment in care vom auzi sunetul vocii lor, dar nu vom putea intelege cuvintele. Aceasta inseamna ca toata constiinta urechii a incetat sa functioneze. Ne uitam la un obiect in fata noastra si ii vedem doar conturul, nu detaliile. Aceasta inseamna ca si constienta ochiului s-a pierdut. Si acelasi lucru se intampla si cu celelalte simturi, de miros, gust si atingere. Atunci cand simturile nu mai sunt pe deplin experimentate, aceasta marcheaza prima faza a procesului de dizolvare. Urmatoarele patru faze reprezinta dizolvarea elementelor.

Pamant. Corpul nostru incepe sa-si piarda toata forta. Suntem drenati de orice energie. Nu putem sa ne ridicam, sa ramanem in picioare sau sa tinem ceva. Nu ne mai putem sprijini capul. Ne simtim ca si cum am cadea, fiind zdrobiti de o greutate mare. Ne simtim grei si inconfortabili in orice pozitie. E greu sa ne deschidem si sa inchidem ochii. Mintea noastra este agitata si deliranta, dar apoi se scufunda in somnolenta. Acestea sunt semnele ca elementul pamant se retrage in elementul de apa. Semnul secret care apare in minte este acela al unui miraj stralucitor.

Apa. Incepem sa pierdem controlul asupra lichidelor noastre corporale. Nasul incepe sa curga sau putem avea o scurgere din ochi. Nu putem sa ne miscam limba. Ochii nostri devin uscati. Buzele noastre sunt trase si fara sange, gura si gatul lipicioase si infundate. Narile stralucesc si devenim foarte insetati. Tremuram, iar mirosul mortii incepe sa dea peste noi. Pe masura ce agitatia sentimentului se dizolva, senzatiile corporale scad, alternand intre durere si placere, cald si rece. Mintea noastra devine tulbure, frustrata, iritabila si nervoasa. Unele surse spun ca ne simtim ca si cum ne-am ineca intr-un ocean sau am fost maturati de un rau urias. Elementul de apa se dizolva in foc, care isi preia capacitatea de a sustine constiinta. Semnul secret este o viziune a unui fum.

Foc. Gura si nasul s-au uscat complet. Toata caldura corpului nostru incepe sa se desprinda, de obicei de la picioare si maini spre inima. Respiratia noastra este rece pe masura ce trece prin gura si nas. Nu mai putem bea sau digera nimic. Agregatul perceptiei se dizolva, iar mintea noastra se roteste alternativ intre claritate si confuzie. Nu ne putem aminti numele familiei sau a prietenilor nostri. Devine din ce in ce mai greu sa percepem ceva in afara noastra, deoarece sunetul si vederea sunt confuze. Elementul foc se dizolva in aer. Semnul secret este o scanteie stralucitoare care danseaza deasupra unui foc deschis, ca un licurici.

Aer. Devine mai greu si mai greu sa respiram. Aerul pare sa ne scape prin gat. Ochii nostri se rostogolesc si suntem complet imobili. Pe masura ce intelectul se dizolva, mintea devine inconstienta de lumea exterioara. Totul devine o neclaritate. Ultimul nostru sentiment de contact cu mediul nostru fizic se indeparteaza. Incepem sa halucinam si sa avem viziuni. Daca a existat o multime de negativitate in vietile noastre, putem vedea forme terifiante. Momentele groaznice ale vietii noastre sunt repetate. Daca am dus o viata plina de bunatate si compasiune, am putea sa experimentam viziuni blande, ceresti si sa intalnim prieteni iubitori sau fiinte iluminate. Pentru cei care au dus vieti bune, in moarte exista pace in loc de frica. Semnul secret este descris ca o torta sau o lampa, cu o stralucire rosie.

In acest moment, sangele se aduna si intra in “Canalul Vietii” in centrul inimii noastre. Trei picaturi de sange se colecteaza una dupa alta, provocand trei expiratii lungi. Apoi, brusc, respiratia noastra inceteaza. Doar o caldura usoara ramane in inima noastra. Toate semnele vitale au disparut si acesta este punctul in care medicina ne declara ca fiind “morti”. Dar maestrii tibetani vorbesc despre un proces intern care continua. Timpul dintre sfarsitul respiratiei si incetarea “respiratiei interioare” se spune ca este de aproximativ douazeci de minute.

Dizolvarea interioara. Dupa ce simturile si elementele se dizolva, mai exista 4 niveluri subtile ale constiintei in procesul mortii. Odata cu disparitia vantului care o tine acolo, esenta alba (“alba si fericita”) mostenita de la tatal nostru coboara din coroana capului nostru prin canalul central catre inima. Ca semn exterior, exista o experienta a albului, ca un “cer pur scaldat de lumina lunii”. Ca semn interior, constiinta noastra devine extrem de clara si toate starile de gandire care rezulta din furie (33) ajung la capat. Aceasta faza este cunoscuta sub numele de “Aspect”.

Apoi, esenta mamei noastre (“rosu si fierbinte”) incepe sa creasca prin canalul nostru central, chiar de sub buric. Semnul exterior este o experienta a rosului, ca un soare stralucitor intr-un cer pur. Ca semn interior, apare o mare experienta de fericire, deoarece toate starile de gandire asociate cu dorinta (40) inceteaza sa mai functioneze. Aceasta etapa este cunoscuta sub numele de “Crestere”.

Cand esentele rosii si albe se intalnesc in inima, constiinta este prinsa intre ele. Ca un semn exterior, experimentam negrul, ca un cer gol, invaluit in intuneric total. Experienta interioara este de o stare de spirit libera de ganduri. Cele 7 stari de gandire care rezulta din ignoranta si iluzie ajung la capat. Acest lucru este cunoscut sub numele de “Realizare deplina”.

Apoi, pe masura ce devenim din nou putin constienti, luminozitatea pamantului apare, ca un cer imaculat, fara nori sau ceata. Se numeste uneori “Mintea luminii clare a mortii”. Dalai Lama spunea: “Aceasta constiinta este cea mai profunda minte subtila. Noi o numim natura buddha, adevarata sursa a constiintei”.

Recunoasterea acestei ultime etape a luminii clare a mortii ca fiind Sinele tau adevarat si renuntarea la orice atasament fata de un trup este cheia spre iluminare in momentul mortii. Aceasta lumina limpede este prezenta chiar acum, este chiar radacina existentei.

Leave a Reply