Shivaismul

Shivaismul s-ar parea ca este, la propriu, cea mai veche traditie spirituala a lumii. in India, shivaismul are o vechime multimilenara, sapaturile arheologice de la Mohenjo Daro si Harappa revelandu-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.

Shiva reprezinta acea ipostaza a divinului care se manifesta ca Mare Initiator sau Mare Salvator (Mantuitor) al fiintelor limitate si ignorante. Orice aspiratie catre starea de eliberare spirituala este adresata, de fapt, acestei fatete mantuitoare a Divinitatii, purtand numele de Shiva (“Cel bun si bland”). Orice manifestare a Gratiei Divine, indispensabila atingerii starii de eliberare spirituala, este strans legata de Shiva.

In India, exista sase forme principale ale shivaismului, dintre care trei sunt esentiale: vira-shaiva, raspandit preponderent in zona centrala a Indiei; shiva-siddhanta, in sud si advaita-shiva, cea mai pura si elevata forma a sivaismului, in Casmir (nordul Indiei).

Traditia shivaismului casmirian s-a transmis secole la rand, numai de la Maestru la discipol, “de la gura la ureche”. Prima lucrare fundamentala a shivaismului, atribuita lui Vasugupta (primul initiat al acestei cai spirituale, care a trait intre sfarsitul sec. al VII-lea si inceputul sec. al IX-lea d.C.) este numita Shiva Sutra si este o culegere de aforisme lapidare si complet ermetice pentru neinitiat, care prezinta cele trei cai cardinale care conduc la eliberarea spirituala: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) si Calea fiintei limitate (Anavopaya).

Vasugupta mentioneaza ca nu el a scris Shiva Sutra, ci a gasit-o scrisa pe o stanca care s-a ridicat din apa si care s-a scufundat din nou sub ape, dupa ce a citit si memorat ceea ce era scris pe ea.

Intreaga traditie (shastra) shivaita scrisa se poate imparti in trei parti:
* Agama Shastra – privita ca fiind o revelatie directa de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrari ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra, etc.
* Spanda Shastra – contine elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika.
* Pratyabhijna Shastra – contine lucrari de ordin metafizic, avand un inalt nivel spiritual (fiind si cea mai putin accesibila). in aceasta categorie cele mai importante sunt lucrarile Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva si Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Exista mai multe scoli importante ale shivaismului, cele mai elevate fiind grupate in sistemul Trika. Cuvantul “trika” inseamna in limba sanscrita “trinitate” sau “treime”, sugerand ideea esentiala ca absolut totul are o natura tripla. Aceasta trinitate este exprimata prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentala) si Anu (individul, proiectia limitata a dumnezeirii).
Trika cuprinde mai multe scoli spirituale:
* Krama – in sanscrita “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonata”.
* Kaula (Kula) – in sanscrita “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
* Spanda – termen care denumeste Suprema Vibratie Divina Creatoare.
* Pratyabhijna – termen care se refera la recunoasterea directa a Esentei Divine.

Aceste ramuri ale traditiei shivaite au fost genial sintetizate si unificate de cea mai ilustra personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, inteleptul Abhinavagupta. Cea mai importanta lucrare a sa, Tantraloka, scrisa in versuri, unifica toate aparentele diferente intre ramurile sau scolile shivaismului casmirian de pana la el, oferind o viziune coerenta si completa a sistemului. Dandu-si seama de dificultatea acestei lucrari, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, in proza, numit Tantrasara (“Esenta Suprema a Tantrei”).

Despre marele intelept Abhinavagupta se spune ca a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar si astazi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi si esteticieni indieni. Desi India a avut multi esteticieni, Abhinavagupta ramane unic prin sinteza magistrala realizata asupra tuturor viziunilor si teoriilor de pana la el, oferindu-le o perspectiva mult mai vasta, profund spirituala.

Abhinavagupta s-a nascut aproximativ in anul 950 d. C. si a trait pana in secolul al XI-lea. Se spune ca, la un moment dat, a plecat impreuna cu un mare grup de discipoli intr-o pestera pentru a medita si nu s-au mai intors niciodata.

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul sau direct si cel mai important. Apoi, treptat, traditia secreta a shivaismului s-a stins in Casmir. Ea a mai inflorit putin, la vreo 300 de ani dupa aceea, in sudul Indiei, unde au trait cativa mari initiati: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum si vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului initiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taina al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al traditiei sivaite a Casmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trait pana in 1992.

Shivaismul casmirian are influente tantrice. Si aici, ca si in tantrism, regasim ideea fundamentala a legaturii tainice dintre tot si toate, dintre diferite aspecte ale creatiei, ca un model holografic al universului. Astfel, intregul univers este o gigantica retea de rezonante virtuale care se stabilesc intre fiecare punct (“atom”) al Universului si toti ceilalti “atomi”. Cunoscand in profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, se poate cunoaste totul, intregul Univers, deoarece totul este rezonanta.

Leave a Reply