Multa lume il cunoaste pe Arsenie Boca, considerat de multi ca fiind „sfantul romanilor din zilele noastre”. Exista insa o poveste putin cunoscuta despre cum a devenit Arsenie Boca „sfant”. In 1939, Arsenie Boca, avand varsta de 29 de ani, petrece 3 luni pe Muntele Athos, mai precis la schitul romanesc Prodromu. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit niciodata foarte clar despre ceea ce i s-a intamplat in 1939 la Muntele Athos.
Ucenicii lui povestesc ca, mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos pentru a-i trimite un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea calugariei. Dupa un timp, Arsenie Boca a inceput sa se roage la Maica Domnului. Si, dupa cum a povestit chiar parintele insusi, Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nori si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua veacuri in urma. Dupa care, Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se aratase.
Vreme de 40 de zile, Arsenie Boca a primit pe acel munte invatatura de la Sf. Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, Arsenie Boca a tinut in continuu post negru.
Dupa cateva luni, cand s-a intors din Grecia la Manastirea Sambata, era cu totul alt om: capatase darul acela faimos – al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le ascunzi.