Profetiile lui Sundar Singh sunt false! „Noul Ierusalim” din Biblie nu va fi niciodata in Bucuresti (Romania)!

Exista in lume mai multe „profetii” despre locurile in care s-ar putea intemeia Noul Ierusalim, si nu putini sunt cei care sunt foarte convinsi ca traiesc in spatiul predestinat de Dumnezeu pentru o misiune spirituala de importanta mondiala.

Cea mai celebra dintre ratacirile de acest gen care s-au raspandit cu mare succes in Romania este cea care are la baza asa-numitele „profetii ale lui Sundar Singh” (ele au fost prezentate pe larg in cadrul acestui articol din 2009: Un indian profeteste ca noul Ierusalim va fi Romania).

Ideile principale ale acestui text sunt urmatoarele: „Romania va trece prin mai multe faze de transformari spirituale, devenind in cele din urma, gratie spiritualizarii sale, un veritabil focar spiritual (…) Se va numi «Noul Canaan», iar Bucurestiul se va transforma intr-un centru spiritual al acestuia (…) Bucurestiul va fi considerat «Noul Ierusalim pamantesc» (…) Asa precum a ales Mantuitorul Isus pe iubitii Sai apostoli din Galileea, cea mai inapoiata provincie din acea vreme, insa cu cea mai darza credinta, pe acelasi considerent a ales si Tara Romaneasca si poporul roman, sa fie altar de viata pilduitoare (…) Canalul Marea Neagra – Dunare va functiona normal, precum si canalul Dunare – Bucuresti, ceea ce va permite vapoarelor de mare tonaj sa mearga pana la Cetatea Minunata, acestea fiind lucrari din Plan Divin care se vor realiza fulgerator”.

Aceste profetii au fost primite cu deosebita receptivitate de catre romanii care au gasit in ele ecoul unor aspiratii de factura mesianica. Nu putini au fost cei care, dupa ce le-au citit cu mandrie, au raspandit mai departe „vestea cea buna” a faptului ca Noul Ierusalim va fi in tara noastra. Demersul lor este justificat in masura in care daca intr-adevar viitorul ar fi rezervat Bucurestiului cinstea de a fi Noul Ierusalim, atunci ar fi fost normal ca toata suflarea romaneasca sa graviteze in jurul acestor profetii.

Formula introductiva a fost de mare efect: „Acum cand fac cunoscute aceste profetii, daca as fi roman de origine, probabil ca as putea fi invinuit de partinire nationala, iar daca as fi european din continuitatea latina, ar exista fara indoiala unele motive sa fiu judecat intr-un fel omenesc, cu patima omeneasca. Insa, deoarece sunt indian luminat prin intermediul lui Isus Hristos si ferm stabilit in credinta crestina, pot vorbi acum cu toata usurinta incredintandu-va ca acum nu fac altceva decat sa exprim voia lui Dumnezeu”.

Sundar Singh, despre care se sustine ca ar fi autorul profetiilor, este cel mai celebru caz de convertire de la hinduism la crestinism. Fara a discuta trecerea de la paganismul hindus la crestinismul de coloratura neoprotestanta (desi a primit botezul la anglicani, Sundar Singh s-a aratat deschis fata de toate gruparile „crestine”, fiind reticent numai fata de Biserica Catolica) si fara a analiza originea „minunilor” la care a fost martor, sunt importante trei elemente: daca Sundar Singh era in masura sa faca profetii despre sfarsitul lumii, daca profetiile despre tara noastra ii apartin sau nu, si daca aceste profetii – chiar daca nu ii apartin lui Sundar Singh – se pot implini.

Pentru cei care nu cred in aceste profetii, un lucru este evident: cu siguranta ca ele nu ii apartin lui Sundar Singh. O dovada in acest sens este ca desi in text se face referire la vestea pe care o aduce poporului roman – argumentand ca nu are nici un motiv sa il laude de prisos, Sundar Singh nu a facut niciodata publica o astfel de profetie. Nici in conferintele pe care le-a tinut in toata lumea, nici prin scrisul sau (si interesul pe care l-a manifestat fata de tara noastra a fost atat de mare incat, desi a predicat si prin Europa, la noi nu s-a ostenit sa ajunga). Nimic din ceea ce a scris Sundar Singh nu contine vreo referire la viitorul mesianic al Romaniei.

Cei care au alcatuit aceste profetii le-au raspandit sustinand ca Sundar Singh a vrut ca ele sa fie cunoscute doar de catre un cerc restrans de initiati. Dar atunci de ce se adreseaza poporului roman si nu doar acelor initiati? De ce nu poate fi dovedit faptul ca ii apartin lui Sundar Singh, daca acesta ar fi vrut sa fie purtatorul „cerescului” mesaj adresat poporului nostru? Oricine cunoaste „profetiile” si in acelasi timp cunoaste si ceva despre personalitatea lui Sundar Singh isi da seama ca acesta nu putea redacta astfel de profetii. El sustinea atat in conferinte cat si prin scrisori particulare ca sfarsitul lumii va fi asa cum este prezentat de Apocalipsa Sfantului Ioan si nu altfel. Sfanta Scriptura arata ca Noul Ierusalim se va arata cu mare slava abia dupa ce „Cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut” (Apocalipsa 21, 1). Adica dupa ce despre orasul Bucuresti se va vorbi la timpul trecut. Aceasta nepotrivire fundamentala intre ceea ce arata Sfanta Scriptura si ceea ce arata aceste „profetii” este o conditie necesara si suficienta pentru a dovedi falsitatea celor din urma.

Cei care au compus „profetiile” au speculat faptul ca falsul va fi observat destul de greu, ca punand inaintea oamenilor povestea vietii unui hindus convertit (poveste care are anumite asemanari cu literatura hagiografica), lumea va trece cu vederea autenticitatea profetiilor. Asa a si fost. Profetiile au avut parte de o primire foarte calduroasa, caci au zgandarit orgolii nationaliste, si printr-o amagire de coloratura mesianica au creat impresia unui rost (altul decat cel real) pentru care necazurile prin care trece poporul nostru merita sa fie infruntate.