Legatura dintre probabilitatea de precognitie si decalajul temporal a reprezentat obiectul a numeroase cercetari, care au oferit doar raspunsuri partiale, datorita particularitatilor distincte ale fiecarui caz in parte. O serie de cazuri sugereaza ca, cu cat evenimentul este mai apropiat in timp, probabilitatea de precognitie creste, iar informatiile achizitionate sunt mai detaliate si mai exacte. Preocupat de aceasta problema, un cercetator pe nume Osty relateaza un caz in care a fost el insusi implicat:
In toamna anului 1909, subiectul feminin de Berly i-a comunicat lui Osty: „O, ce primejdie de moarte va va paste intr-o zi! Probabil, un accident… Dar, veti scapa cu bine si viata dumneavoastra va merge mai departe”. In martie 1911, de Berly a facut unele precizari suplimentare: „Fiti atent. Veti avea in curand un accident serios… Aud un scrasnet ascutit… Sunteti in pericol de moarte. Dar, ce noroc! Veti scapa fara sa fiti ranit… Vad un barbat zacand pe jos, sangerand si gemand… In jurul sau, sunt imprastiate niste lucruri pe care nu le pot descrie mai infricosatoare.”
Peste 5 luni, la 15 auqust 1911, caruta unui brutar baut s-a ciocnit atat de tare cu automobilul lui Osty, incat i-a distrus caroseria. Calul s-a desprins din ham si a fugit, lasand caruta rasturnata intr-o parte. Brutarul, ramas in mijlocul strazii, sangera si gemea, inconjurat de zece paini cazute din caruta. Osty si insotitorul sau au scapat fara nicio zgarietura.
La 21 octombrie 1966, Aberfan, un mic oras minier din Irlanda de Nord, intra in istorie prin cele 144 victime, dintre care 128 copii, ai uriasei alunecari de teren, care a ingropat cladirile scolii din localitate. Medicul psihiatru Barker a cercetat indeaproape catastrofa de la Aberfan, culegand marturii, pe cat posibil confirmate, de la persoane care au avut precognitii asupra evenimentului. Din cele 76 marturii, 34 au fost considerate demne de incredere. Distributia in timp a acestor precognitii a fost urmatoarea: 18 cazuri cu 1-4 zile inainte, 8 cazuri cu 5-14 zile inainte si 8 cazuri cu mai mult de o luna inainte de catastrofa. Cresterea numarului de precognitii cu apropierea evenimentului apare evidenta.
Exista acea posibilitate ca noi oamenii la modul general sa percem timpul obiectiv,cu aproximativ 6 luni mai tarziu decat se petrece acesta,ma rog,evenimentele cuprinse in spatiul temporal timpul,(atat cel subiectiv cat si cel obiectiv ) poate fi un relativism,o notiune creeata de noi din convenienta ,dar asta este alta discutie.
Perceperea intarziata a evenimentelor ( estimarea este de 6 luni ) ,poate fi considerata un handicap care nu intamplator exista la modul general ,cei care sant afectati mai putin de acest handicap pot percepe evenimentele mai aproape de realitate si asa se explica clarviziunile .
Pot da sute de exemple prin care pot argumenta faptul ca evenimentele din viata noastra ruleaza precum evenimentele pe o caseta video video,filmarea a avut deja loc si ea doar ruleaza,personajele din acel film ( daca filmarea este una reala nu regizata ca un film de cinema ) nu au de unde stii ca intamplarile ce vor urma sant deja stiute de cei care au vazut sau efectuat filmarea.
Notiunea de liber arbitru ne aduce o oarecare liniste la nivel psihic ,insa nu cred in ea,avem doar senzatia ca el exista si ca facem totul dupa dorinta nostra .
Omul poate face ce vrea dar nu-si poate dorii ceea ce vrea ,dar nu poate voi ceea ce vrea ( Rudolf Steiner ) .
La fel cred si despre iluzia existentei a unui viitor ce se creeaza in functie de alegerile pe care le facem , ele derulanduse in viitoruri paralele…
O alta concluzie…ceea ce este facut sa se intampla,se va intampla mai devreme sau mai tarziu,omul fiind doar un pion pe o tabla de sah , unde jocul a fost deja regizat.
Legatura dintre probabilitatea de precognitie si decalajul temporal a reprezentat obiectul a numeroase cercetari, care au oferit doar raspunsuri partiale, datorita particularitatilor distincte ale fiecarui caz in parte. O serie de cazuri sugereaza ca, cu cat evenimentul este mai apropiat in timp, probabilitatea de precognitie creste, iar informatiile achizitionate sunt mai detaliate si mai exacte. Preocupat de aceasta problema, un cercetator pe nume Osty relateaza un caz in care a fost el insusi implicat:
Exista acea posibilitate ca noi oamenii la modul general sa percem timpul obiectiv,cu aproximativ 6 luni mai tarziu decat se petrece acesta,ma rog,evenimentele cuprinse in spatiul temporal timpul,(atat cel subiectiv cat si cel obiectiv ) poate fi un relativism,o notiune creeata de noi din convenienta ,dar asta este alta discutie.
Perceperea intarziata a evenimentelor ( estimarea este de 6 luni ) ,poate fi considerata un handicap care nu intamplator exista la modul general ,cei care sant afectati mai putin de acest handicap pot percepe evenimentele mai aproape de realitate si asa se explica clarviziunile .
Pot da sute de exemple prin care pot argumenta faptul ca evenimentele din viata noastra ruleaza precum evenimentele pe o caseta video video,filmarea a avut deja loc si ea doar ruleaza,personajele din acel film ( daca filmarea este una reala nu regizata ca un film de cinema ) nu au de unde stii ca intamplarile ce vor urma sant deja stiute de cei care au vazut sau efectuat filmarea.
Notiunea de liber arbitru ne aduce o oarecare liniste la nivel psihic ,insa nu cred in ea,avem doar senzatia ca el exista si ca facem totul dupa dorinta nostra .
Omul poate face ce vrea dar nu-si poate dorii ceea ce vrea ,dar nu poate voi ceea ce vrea ( Rudolf Steiner ) .
La fel cred si despre iluzia existentei a unui viitor ce se creeaza in functie de alegerile pe care le facem , ele derulanduse in viitoruri paralele…
O alta concluzie…ceea ce este facut sa se intampla,se va intampla mai devreme sau mai tarziu,omul fiind doar un pion pe o tabla de sah , unde jocul a fost deja regizat.