Fenomenul “a vedea” este inselator, el presupune ca este ceva de vazut. Termenul “Dumnezeu” este de aceeasi natura, el presupune o prezenta, undeva, a unei persoane sau a unei personalitati supreme. Nu exista “Dumnezeu”. Ceea ce exista este Divinul, care este o forta, un ocean nelimitat de energie, de constiinta. Aceasta energie se manifesta sub numeroase forme. Se poate spune ca “Dumnezeu” este Creatia, o realitate creatoare, viata.
Identificarea cu corpul si cu mentalul lasa impresia de a fi cineva, un “eu” distinct de restul existentei, un ego, o identitate. Acest “eu” iluzoriu va priveaza de Divin. Distanta pe care el o creeaza este de asemeni un miraj. De fapt nicio separatie, nicio distanta nu este posibila. Voi credeti ca sunteti “voi” pentru ca sunteti nestiutori, amnezici. Voi v-ati uitat natura, conditia voastra originara si imuabila.
Forta vitala infinita, creatoare, nelimitata, pe care o redescoperiti renuntand la ego este “Dumnezeu”. Experienta pe care o faceti dincolo de stingerea “eu”-lui este adevarata viziune Divina. Si ce se vede atunci? Nimic ce ar evoca o identitate oarecare. Nu mai exista nici “eu”, nici “non-eu”. “Celalalt” nu exista. Ceea ce este in valurile marii, in muguri sau in frunzele moarte, este si in mine. Nicaieri nu ramane o linie de demarcatie intre mine si fiinta cosmica. Eu sunt in El; eu sunt El. Singur El exista. Asta este adevarata viziune, extazul mistic. Un trezit s-a exprimat in acesti termeni: “Tat Tvam Asi, tu esti Acesta”. In ziua cand veti simti sau veti trai Acesta, voi l-ati “vazut pe Dumnezeu”. Tot restul este imaginatie.
Ce este deci viziunea lui Dumnezeu, daca nu ar fi asimilarea fiintei voastre cu a Lui? Cum poate avea picatura de apa o perceptie directa, imediata si adevarata a oceanului? Pierzandu-se in el. Fuzionand cu el. Daca-L cautati pe Dumnezeu, faceti ca picatura de apa. Scufundati-va in Divin, ego-ul vostru sa dispara in El.
(fragment de Osho)