Otravurile si resturile de medicamente din apa pe care o bem

V-ati intrebat vreodata ce se intampla cu sutele de milioane de medicamente eliberate cu sau fara prescriptie si care sunt inghitite zilnic pretutindeni in lume? Probabil ca nu! Prin urmare, iata ceva la care sa reflectati in timp ce va savurati cafeaua de dimineata sau atunci faceti o baie relaxanta.

Peste 90% din fiecare medicament pe care o persoana il inghite este fie eliminat de catre organism, complet neschimbat, fie transformat de catre sistemul metabolic intr-un metabolit activ, inainte de a fi eliminat la toaleta si apoi in sistemul de canalizare, pentru ca in cele din urma sa-si gaseasca drum catre sistemul de alimentare cu apa. Dar mai exista inca un pas in acest lant de evenimente – acest amestec de chimicale se intoarce in final la noi, de fiecare data cand deschidem robinetul de la bucatarie.

Pe langa medicamente mai exista un alt grup de substante chimice, care se strecoara in sistemul de alimentare cu apa. Peste 10.500 de ingrediente chimice intra in compozitia asa ziselor produse de intretinere corporala. Acestea sunt produse despre care majoritatea dintre noi cu greu ne inchipuim ca ne putem lipsi: cremele, produsele de curatat, spumantele de baie, sampoanele, parmmurile, deodorantele, apele de gura, lotiunile de plaja, etc. Este deja demonstrat faptul ca un numar mare de astfel de chimicale interfereaza cu sistemul noastru endocrin, neurologic, respirator si imunitar. Aceasta grupa de compusi chimici este acum cunoscuta oficial sub numele de „substante poluante de origine farmaceutica si cosmetica” (SPOFC), o denumire care se refera in general la orice produs consumat de indivizi in vederea imbunatatirii starii de sanatate sau pentru ingrijirea personala. SPOFC cuprinde o gama foarte larga, de mii de substante chimice, inclusiv medicamente eliberate cu sau fara prescriptie, parfumuri, lotiuni de plaja, substante pentru analize medicale, suplimente nutritive, preparate biofarmaceutice si multe altele. Pana de curand putini s-au gandit la consecintele pe care le poate avea deversarea in sistemul de canalizare a unor cantitati incredibile de substante chimice, provenite de la bucatarie sau baie.

Multe dintre produsele farmaceutice si de ingrijire personala contin substante si compusi chimici care raman biologic activi chiar daca sunt dispersate pe camp si in reteaua hidrografica. Spitalele, cabinetele medicale, clinicile veterinare, fermele, crescatoriile de animale si chiar locuintele aduc o contributie majora la cantitatea deja excesiva de SPOFC. Alte surse includ medicamentele nefolosite, care sunt de obicei aruncate la toaleta, scurgerile datorate defectelor sistemelor septice si deversarile provenite de la statiile de epurare a apelor reziduale.

Putem sa presupunem ca aparitia SPOFC in sistemele de alimentare cu apa nu este un fenomen nou, doar ca el nu a fost cunoscut timp de zeci de ani. Cunostintele actuale despre SPOFC se datoreaza progreselor remarcabile ale stiintei care au permis detectarea compusilor din apa chiar si in concentratii infinitezimale. Aceste progrese au trezit in sfarsit interesul asupra gradului extins de prezenta si persistenta a SPOFC in apa cat si asupra efectelor pe care le pot avea asupra organismelor acvatice si, mai important, asupra sanatatii umane.

Chiar daca se recunoaste acum faptul ca SPOFC-urile au patruns in ecosistemele sensibile, au fost facute foarte putine cercetari in ceea ce priveste efectele lor potentiale. Nicio statie de epurare a apelor reziduale nu este proiectata pentru eliminarea SPOFC-urilor. In esenta sunt necunoscute riscurile la care sunt supuse organismele acvatice (printr-o expunere permanenta) si oamenii (prin consumul de cantitati mici prezente in apa potabila si menajera).

Multe oficialitati guvernamentale discuta cu greu despre aceste pericole, situatia fiind aceeasi si cu discutiile despre statiile de epurare a apei. In S.U.A. aceasta este o problema noua in domeniul protectiei mediului. Au fost facute putine lucruri in vederea limitarii patrunderii medicamentelor in reteaua de alimentare cu apa. Oamenii de stiinta sunt incurcati nu doar de amploarea acestei probleme ci si de lipsa sistemelor eficiente de testare si purificare a apei si de numarul mic de cercetari efectuate in aceasta directie.

In urma unui studiu realizat in Germania, tara care a fost in fruntea acestor cercetari, s-a descoperit prezenta SPOFC-urilor in apa reziduala, apa de suprafata, panza freatica si in apa potabila. Cel mai frecvent s-au gasit medicamente antiinflamatorii, analgezice, anticonvulsive, de scadere a nivelului de colesterol si hormoni proveniti din contraceptive folosite pe cale orala. In mostrele recoltate din 40 de rauri si fluvii din Germania s-au gasit 31 de SPOFC-uri diferite. Printr-un studiu realizat de Thomas Heberer si Hans Jurgen Stan de la Universitatea Tehnica din Berlin, in sistemul de alimentare cu apa al Berlinului s-au gasit cantitati semnificative de antibiotice, ibuprofen, medicamente pentru scaderea colesterolului, hormoni (estrogen) si agenti folositi in chimioterapie. Totodata, cercetatorul elvetian Hans Rudolf Buser de la Swiss Federal Research Station din Wadenswil a gasit in lacurile elvetiene medicamente pentru scaderea colesterolului. Oamenii de stiinta britanici au estimat ca mai mult de o tona de aspirina si o tona de derivati ai morfinei se scurg anual intr-un mic rau din nordul Londrei.

In conformitate cu Bent Halling-Sorensen, profesor de chimie analitica la Royal Danish Schoolfor Pharmaceuticals: „O cantitate de 30-90% dintr-o doza de antibiotic administrata oamenilor sau animalelor este eliminata o data cu urina.” Aceasta problema afecteaza in special industria piscicola, unde 70-80% din medicamentele administrate ajung in cele din urma in mediul inconjurator.

Hormoni estrogeni sintetici administrati oral sunt luati de milioane de femei din lumea intreaga in scop contraceptiv sau in terapia de substitutie hormonala. Estrogenii sunt prescrisi si la barbati in vederea tratarii cancerului de prostata. Atat estrogenii naturali cat si cei sintetici intra in cantitati mari in uzinele de epurare a apei; la fel se intampla si cu substantele chimice care imita estrogenul, provenite din degradarea agentilor activi de suprafata si a celor plastifianti. Este oare posibil ca hormonii steroizi sa interfereze cu receptorii hormonali vulnerabili ai fiintelor vii? Juriul a decis… raspunsul este „Da!”

Rezultatele unui studiu canadian au furnizat dovezi concrete in privinta efectelor pe care le are expunerea la aceste chimicale. De-a lungul a trei ani, oameni de stiinta canadieni au introdus anticonceptionale intr-un lac indepartat si nepoluat din Ontario, selectat in vederea cercetarii, pentru a masura impactul acestor substante asupra mediului. Rezultatul a fost ca toti pestii masculi din lac, de la puiet pana la pastravi, au fost „feminizati”, crescandu-le in mod anormal cantitatea de proteine specifice icrelor. Acesta a fost un semn vadit al dezechilibrului hormonal. Pesti masculi „feminizati” se gasesc acum in ape curgatoare din intreaga lume.

Ce se intampla daca acest compus, activ la concentratii scazute, se combina cu estrogenul provenit de la o pilula anticonceptionala care se gaseste in apa? Se strang deja dovezi despre impactul asupra oamenilor a substantelor sintetice care imita hormonii. Studiile efectuate au demonstrat deja ca barbatul englez obisnuit produce doar o treime din cantitatea de sperma produsa de un hamster. Numarul de spermatozoizi produsi de un barbat a scazut cu mai mult de jumatate in ultimii 50 de ani – de la 160.000.000 la 66.000.000 de spermatozoizi pe mililitru de sperma. Este oare posibil ca estrogenul care se gaseste in apa sa fi contribuit la scaderea brusca a numarului de spermatozoizi la oameni? In Europa, cercetatorii au facut legatura intre scaderea numarului de spermatozoizi si nivelul de hormoni estrogeni ce se regasesc in mediul inconjurator.

Care sunt insa efectele asupra femeilor si copiilor? Din pacate numarul crescut de cancere la san si uter, pubertate prematura si hipospadie (defect din nastere al uretrei si penisului) dezvaluie o imagine tulburatoare. Nu este dificil sa ne imaginam cum expunerea nefireasca la hormoni estrogeni naturali si artificiali poate sa modifice serios si irevocabil mecanismul de semnalizare a unui nivel hormonal critic la adulti si mai ales la copii.

Deversarea de antibiotice

Ne ingrijoreaza in special deversarea de antibiotice in apele curgatoare. Oamenii de stiinta de la Centers for Disease Control au descoperit opt antibiotice in mediul acvatic: trimetropim, sulfametazin, sulfametoxazol, sulfadimetoxina, eritromicina, roxitromicina, lincomicina si enrofloxacin.  In plus, fermierii americani folosesc 70% din antibioticele produse, ca tratament profilactic si ca accelerator al cresterii pentru vacile, porcii si gainile lor. O cantitate foarte mare de ingrasamant ce contine antibiotice ajunge in cele din urma in apele curgatoare si in panza freatica.

Detectarea de antibiotice in reteaua de apa potabila constituie un motiv deosebit de ingrijorare. Prezenta acestor substante chimice in mediul inconjurator poate duce la dezvoltarea unor specii de bacterii foarte rezistente la antibiotice. Unele dintre antibioticele descoperite faceau parte din seria medicamentelor de clasa I (tip folosit in situatia in care celelalte antibiotice nu au efect).

De ce alte antibiotice sunt mai putin eficiente? Nu exista nici o controversa in privinta raspunsului: datorita prescrierii in exces a antibioticelor de catre medici si suprautilizarii lor de catre fermieri. In zilele noastre, un public suferind de bacteriofobie foloseste anual milioane de kilograme de tridosan – un agent antibacterian cu spectru larg de actiune. Triclosanul este un derivat al substantei ierbicide 2,4-D. Este ingredientul activ regasit in mii de produse cum ar fi sapunurile antibacteriane, deodorantele, apele de gura, buretii si produsele de curatat. Popularitatea triclosanului a contribuit la problema rezistentei la antibiotice.

Ca si cum rezistenta la antibiotice declansata de tridosan n-ar fi fost suficienta, cercetatorii de la Universitatea din
Minnesota au descoperit ca atunci cand triclosanul din apa este expus la soare se transforma intr-o dioxina. Cand este expus la soare pentru prima data, triclosanul devine o substanta chimica usor toxica. Problema apare cand este tratat cu dor in statiile de epurare a apei, deoarece atunci se descompune in ceva si mai puternic. Ironia consta in special in faptul ca nu s-a demonstrat niciodata ca folosirea produselor tratate cu triclosan ar fi superioara folosirii apei si sapunului obisnuit.

7 Comments

Leave a Reply