Nu exista iad si toate sufletele vor fi mantuite…asa ne invata marele teolog crestin Origene

Origene a fost unul dintre cei mai mari teologi crestini care a trait in epoca de inceput a crestinismului (185-254 d.Hr.). Unul dintre cele mai controversate teorii ale sale este cea privind evolutia sufletului uman, teorie care l-a facut sa devina eretic in ochii Bisericii. In schimb, aceasta teorie este foarte frumoasa si are o logica impecabila…pacat ca ea a fost respinsa de Biserica in primele secole de la crearea acestei religii.

In primul rand, Origene nu credea in suferinta eterna a pacatosilor in iad. Pentru el, toate sufletele, inclusiv cele ale diavolului, vor primi pana la urma mantuirea, chiar daca va necesita o perioada extrem de mare pentru a se realiza acest lucru. Si asta intrucat Origen credea ca dragostea lui Dumnezeu este atat de mare si de puternica, incat ar inmuia chiar si inima cea mai cruda.

Unii critici ai lui Origene au pretins ca aceasta invatatura ar submina principiul liberului arbitru (o alta teorie placuta lui Origene), caci sufletele ar trebui in final sa aleaga daca-L accepta sau Il resping pe Dumnezeu. Ceea ce scapa acestor critici e faptul ca Origene avea o conceptie diferita asupra liberului arbitru; el considera aceasta libertate ca abilitatea de a alege binele. Din momentul ce raul nu este opusul polar al binelui, ci doar absenta sa, si astfel el nu are o existenta reala, atunci, “alegerea raului” nu este o decizie constienta, ci un act facut in ignoranta.

Origene nu era capabil sa-si imagineze un Dumnezeu care sa creeze suflete care sa fie malefice pentru eternitate. Astfel, el credea ca o singura viata nu este suficienta pentru a obtine mantuirea, anumite suflete avand nevoie de mai multa “educatie” sau “vindecare” decat altele. Asa incat, el a dezvoltat doctrina “varstelor multiple”, in care sufletele sa fie renascute, pentru a experimenta din nou puterile educative ale lui Dumnezeu, in scopul obtinerii mantuirii finale. Aceasta doctrina implica, desigur, o forma de transmigrare a sufletelor sau metempsihoza. Si totusi, versiunea de transmigrare a lui Origene diferea de cea a filozofilor greci, care credeau ca sufletele umane cele mai marsave se vor reincarna ca animale. Pentru Origene, exista un fel de continuitate intre trupul prezent si trupul viitor.

Origene nu a degradat trupul la statutul de “masina nedorita de inchis sufletul”, asa cum au facut multi din contemporanii sai; pentru Origene, trupul este un principiu necesar de limitare, caci ofera fiecarui suflet o identitate unica. Ideea lui Origene este aceea ca Dumnezeu educa sufletul in conformitate cu abilitatile fiecaruia si ca abilitatile fiecarui suflet vor determina propria modalitate de cunoastere. Astfel, putem spune ca unicitatea trupului fiecarui suflet reprezinta o imagine a unicitatii mintii sale. Aceasta este prima dezvoltare a conceptului de personalitate din gandirea occidentala.

Credinta in obtinerea fericirii universale in viata de apoi a tuturor fiintelor (apokatastasis) este cel mai important concept din filozofia lui Origene. Conceptul sau de “mantuire universala” se bazeaza atat pe Sfanta Scriptura, cat si pe filozofia greaca, si nu e o idee noua, fiind prezenta si la Heraclit care spunea ca “inceputul si sfarsitul sunt aceleasi”. Origene isi gaseste sustinere pentru teoria sa si in Noul Testament:

“25. Caci El trebuie sa imparateasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale.
26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea.
27. “Caci toate le-a supus sub picioarele Lui”. Dar cand zice: “Ca toate I-au fost supuse Lui” – invederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate.
28. Iar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti.”
(1 Corinteni 15:25-28)

Acest “ca Dumnezeu sa fie toate in toti” este suportul teologic puternic pentru apokatastasis. Desigur ca existe alte pasaje din Biblie care par a contrazice aceasta notiune, dar trebuie sa aducem aminte ca punctul forte a lui Origene consta in abilitatea sa filozofica de a folosi ratiunea si dialectica in sprijinul doctrinelor umane, si nu abilitatea de a folosi Scriptura in sprijinul argumentelor dogmatice si anti-umane. Astfel, Origene e cel care si-a imaginat mantuirea nu ca in salvarea unor suflete in paradis si pieirea celor pacatosi in iad, ci ca o reuniune a tuturor sufletelor cu Dumnezeu.

28 Comments

Leave a Reply