Este o creatie fizica, desenata sau sculptata, cu reprezentari ale unor zeitati, simboluri, imagini picturale sau figuri geometrice care se intersecteaza, putand fi regasite pe oglinzi, inele, platose si sabii.
Mandala este totul, este o oglindire a Eului, o psihologie a adancurilor, o filosofie cu manifestari incarcate cu energii subtile. Aceste reprezentari, ce pot fi realizate doar de maestri si care au un sens tainic, au fost folosite in China si India medievala.
Mandala este impartita in cinci zone. Astfel: in cele patru puncte cardinale sunt asezate imagini sau simboluri, iar in centru, o alta imagine ce face legatura intre ele. Aceasta interpretare psihologico-filosofica este o desfasurare spatio-temporala si capata o semnificatie psihologica.
Cele cinci puncte reprezinta cele cinci elemente constitutive ale personalitatii umane, concentrate in jurul principiului constiintei, nucleul individului, cauza a intoarcerii, proiectie de la lumea exterioara la cea interioara. Aici, macrocosmosul este echivalent cu microcosmosul care predomina ca un complex psihic, pentru ca trebuie indeplinira conditia retragerii psihicului.
Gandirea indiana impartise intreaga lume sensibila in grupuri de cate cinci, notiuni care raman scheletul dogmaticii pentru aproape toate scolile: cele cinci elemente in stare subtila si bruta, cele cinci culori, cele cinci simturi, cele cinci iradieri ale lui Buddha – stralucitorul, neclintitul, matricea nestematei, lumina infinita si perfectiunea infailibila – sau cele cinci scoli derivate din cele cinci directii corespunzatoare familiilor – alb la vest, galben la nord, negru la sud, rosu la est -, toate inconjurand verdele central.
De la acei maestri provin revelatiile initiatice care, asemenea familiilor vehiculului de diamant (cel mai inalt, mai scump, mai deosebit mijloc de transport al omului catre inaltarea spirituala), impart fapturile in grupuri, cu propria traducere, particulara, ce li se potriveste.