Gogea sau divinatia cu vergelele magice

Practica magica de aflare a norocului, in special a ursitei, din noptile sarbatorilor importante ale anului (Craciunul, Anul Nou, Boboteaza, Lasatul Secului, de Paste) se numeste, in Banat si Transilvania, Gogea. La ceremonie participa fie numai fete si feciori necasatoriti, fie persoane diferite ca varsta, sex si statut social. Instrumentele magice sunt doua nuiele din lemn cu coaja verde, numite vergele, una pentru feciori si alta pentru fete, unul sau doua vase (cofe, farfurii) cu apa neinceputa, un cearsaf sau o albie mare din lemn de salcie sau de plop.

La lasatul serii, cei asteptati se aduna la gazda prezicatorului numit Gogea, Vergelator sau Vestitor de Anul Nou. Dupa o scurta petrecere, incepe ceremonia propriu-zisa; fetele si feciorii isi aruncau fiecare inelul, sau alte semne, in cofele sau farfuriile cu apa. Gogea, acoperit cu cearsaful sau bagat sub copaie pentru a fi ferit de privirea asistentei, amesteca inelele cu vergelele de lemn, timp in care invoca Divinitatea pentru a da oamenilor roade bogate in noul an, iar tinerii interpreteaza un cantec ceremonial prin care cer Gogii sa scoata inelele, simbolurile casatoriei.

Gogea scoate doua inele, unul din cofa fetelor si unul din cofa feciorilor; are loc recunoasterea inelelor si prezicerea ca cei doi tineri se vor casatori. Obiceiul se repeta pana ce Gogea termina de scos inelele si prezice casatoria tuturor fetelor si feciorilor. In alte zone ale tarii, precum Bucovina, feciorii aleg din timp gazda Vergelului, cumpara bautura si platesc lautari.