Fizionomie (partea 1): capul, obrazul si parul

Arta de a judeca oamenii dupa trasaturile fetei sau talentul de a cunoaste interiorul omului dupa exteriorul sau poarta numele de fizionomie. Aceasta stiinta a avut mai multi dusmani decat partizani, dar ea nu pare totusi ridicola decat atunci cand e dusa prea departe. Toate fetele, infatisarea tuturor fiintelor difera intre ele, nu numai in functie de clasa, de gen, dar chiar in individualitatea lor. Fiecare individ se deosebeste de celalalt din specia sa. De ce aceasta diversitate nu ar fi urmarea diversitatii caracterelor si de ce diversitatea caracterelor nu s-ar datora acestei diversitati a chipurilor?

Orice pasiune, orice simtire, fiecare calitate are locul ei in orice corp: minia face ca muschii sa se contracte – dar oare muschii contractati sunt un semn al maniei? Ochii plini de foc, o privire rapida ca si fulgerul, un spirit viu si patrunzator se regasesc de o suta de ori impreuna. Un ochi deschis si senin se intalneste de o mie de ori cu o inima deschisa si cinstita. De ce sa nu cautam a cunoaste oamenii dupa fizionomie? De obicei omul judeca cerul in legatura cu chipul lui. Un negustor apreciaza ceea ce cumpara dupa exterior, dupa fizionomie…

Acestea sunt argumentele fizionomistilor pentru a dovedi siguranta stiintei lor. E adevarat, adauga ei, ca te mai poti insela, dar asta o data la o mie si o asemenea exceptie confirma regula generala. Lavater spune ca a vazut un criminal condamnat sa fie tras pe roata pentru ca-l ucisese pe binefacatorul sau si acest monstru avea fata deschisa si delicata ca a unui inger pictat de Guido Reni. N-ar fi imposibil sa gasesti pe galere capete de Regulus si fizionomii de vestale intr-o casa rau famata. Totusi, un fizionomist abil va distinge trasaturile, abia imperceptibile, care anunta viciul si degradarea. Sau, daca se inseala, va spune: natura l-a facut bun, are toate semnele, rautatea n-a avut inca timp sa-l desfigureze. Iata principiile, cand rezonabile, cand ridicole, ale acestei stiinte.

In general, frumusetea morala este in armonie cu cea fizica (Socrate si alti o suta de mii dovedesc contrariul). Unele persoane, cu toate ca nu plac la prima vedere, castiga pe masura ce se fac cunoscute. Probabil ca intre acestea si dumneavoastra exista oarecare nepotrivire, pentru ca la prima intalnire ceea ce ar trebui sa va apropie nu v-a frapat. Trebuie de asemenea ca intre dumneavoastra sa existe o legatura secreta, deoarece, pe masura ce va vedeti mai des, va intelegeti mai bine. Totusi, fiti atent la primul impuls al instinctului ce va impinge spre o noua legatura!

CAPUL

Capul este partea cea mai nobila a corpului omenesc, lacasul mintii si al sufletului, centrul facultatilor noastre intelectuale.

* Un cap bine proportionat cu restul corpului, care la prima vedere ne apare astfel si care nu e nici prea mare nici prea mic, anunta un spirit mult mai valoros decAt am indrazni sa asteptam de la un cap disproportionat.

* Un om cu capul prea mare indica totdeauna prostie grosolana, iar daca e prea mic, slabiciune si prostie.

* Oricat ar fi de proportionat capul fata de corp el nu trebuie sa fie nici prea rotund, nici prea lunguiet, cu cat e mai simetric cu atat e mai perfect. Se poate spune ca cel mai bine proportionat cap e acela a carui inaltime perpendiculara, masurata de la capatul occiputului pana la varful nasului, este egala cu latimea lui pe orizontala.

* Un cap prea lunguiet anunta un om lipsit de bun simt, frivol, curios, invidios si credul.

* Capul aplecat in jos este marca unui om intelept, constant in faptele sale.

* Un cap care se misca in toate partile anunta trufie, mediocritate, minciuna, spirit pervers, usuratec si o judecata slaba.

OBRAZUL

Cat despre obraz, il putem imparti in trei parti: prima se intinde de la frunte pana la sprancene, a doua de la sprancene pana la baza nasului si a treia de aici pana la osul barbiei. Cu cat aceste etaje sunt mai simetrice, cu atat putem conta pe justetea mintii si pe stabilitatea caracterului in general. Cand e vorba de un obraz a carui infatisare e fie foarte energica, fie foarte delicata, caracterul persoanei poate fi apreciat mai usor din profil decat din fata. Fara sa mai vorbim ca profilul se preteaza mai putin la disimulare, el ofera linii conturate mai viguros, mai precise, mai simple, mai pure si prin urmare semnificatia lor e mai usor de sesizat, pe cand adesea liniile obrazului vazut din fata sunt greu de distins. Un profil frumos duce intotdeauna la analogia cu un caracter distins. Dar exista mii de profiluri care, fara sa fie frumoase, admit superioritatea caracterului.

* Un obraz carnos anunta o persoana timida, vesela, increzatoare, semeata.

* Un om harnic are de obicei obrazul slab.

* Un obraz care asuda la cea mai mica agitatie anunta un temperament cald, frivol, cam grosolan si mancacios.

* Un obraz palid indica o fire predispusa placerilor iubirii.

PARUL

Parul ofera multiple indicii despre temperamentul, energia, modul de a simti si prin urmare despre facultatile spirituale ale omului. El nu poate ascunde nimic si corespunde constitutiei noastre fizice asa cum plantele si fructele corespund ogorului care le-a rodit. Lavater spune ca supletea parului poate fi pusa in legatura cu supletea caracterului.

* Parul latos, drept, dizgratios anunta un om obisnuit.

* Parul de un galben auriu sau castaniu stralucitor si placut ondulat in bucle usoare si frumoase este un par nobil.

* Parul negru, des si abundent denota putina minte dar perseverenta si aplecare spre ordine.

* Parul blond in general este caracteristic pentru un temperament delicat, nepasator.

* Parul rosu se spune ca este caracteristic unui om in cel mai inalt grad bun sau in cel mai inalt grad rau.

* Parul fin marcheaza timiditatea, cel aspru anunta curajul si acest semn caracteristic face parte din acele trasaturi comune atat omului cat si animalului.

Printre patrupede, cerbul, iepurele si oaia, care sunt printre cele mai timide, se disting de celelalte prin moliciunea parului, pe cand asprimea parului leului, a porcului mistret, corespund curajului care le e specific. Aplicand speciei umane aceste observatii, locuitorii din tarile nordice sunt foarte curajosi si ei au parul negru. Orientalii sunt mai timizi si parul lor e mai moale.

* Un barbat cu parul lung e o fire efeminata, el nu are dreptul sa se laude cu parul lui lung ca de o podoaba. De altfel, rareori este negru.

* Parul negru si subtire pe un cap pe jumatate plesuv, cu fruntea inalta si boltita, anunta o judecata sanatoasa si limpede dar putina imaginatie.

* Acelasi fel de par, cand e lins si complet neondulat, caracterizeaza o slabiciune a facultatilor intelectuale.

* Parul cret marcheaza o persoana cu conceptii dure.

* Cei cu par abundent pe tample si pe frunte sunt grosolani, orgoliosi si lipsiti de rusine.

* O barba stufoasa si frumoasa anunta un barbat cu o minte sanatoasa si bun de la natura.

* Barbatul care are barba deschisa la culoare si rau aranjata are mai degraba o natura si inclinatii de femeie decat de barbat.

Barbatul caruia nu-i creste barba nu e barbat. Femeile n-au barba pentru ca acea functie a organismului care o produce la barbati la ele se risipeste in ciclu. Cu toate acestea, exista unele femei carora le creste par, mai cu seama in jurul gurii. Este sigur ca aceste femei au un temperament cald, o natura indrazneata, sunt curajoase si virile.

Dar femeia care are barba si barbatul care n-are deloc sunt constituiti, amandoi, impotriva regulilor firesti ale naturii. Or tot ceea ce iese din ordinea stabilita de natura este anormal. Atunci cand culoarea barbii difera de a parului, nu se anunta nimic bun. La fel ca atunci cind exista un contrast frapant intre culoarea parului si aceea a sprincenelor, lucru ce poate inspira neincredere.