Dedublarea

Social Media
  •  
  •  
  •  

ghostsSoldati romani vazuti in Algeria in vremurile noastre!

In continuare, iata o intamplare petrecuta in Algeria. Persoanele aflate intr-un autobuz “plin ochi” au coborit ca sa se intalneasca cu ghidul, pentru a vizita ruinele orasului algerian Blida, din secolul al III-lea… In acel moment, si-a facut aparitia o ceata de oameni imbracati foarte martial. Acestia purtau uniformele legiunilor romane, fiind condusi de un ofiter ce calarea un cal. Dupa 16 soldati obositi ce abia se mai tarau, urma un car ce asigura aprovizionarea trupei. La acest car era inhamat un magarus.

Heide Kroger, o persoana austriaca martora acestei intimplari atit de ciudate, peste ani, facea urmatoarea marturisire: “Soldatii pareau a fi vlaguiti din cale-afara… erau nebarbieriti, iar buzele lor erau pline de basici. Ei alergau pe langa autobuzul nostru, ignorandu-ne. Se comportau de parca noi nici nu existam pentru ei. Pe coiful ofiterului straluceau, in toata splendoarea lor, egretele rosii si negre. El isi conduse trupa in interiorul cetatii, pentru ca, apoi, ei sa dispara cu totul din fata ochilor nostri”.

In aceasta intimplare uluitoare, oare avem de-a face cu halucinatiile a 40 de oameni, care au sesizat ceva ce nu exista in realitatea noastra materiala? Nimeni, cu siguranta, nu va lua in considerare o asemenea ipoteza. Nimeni nu va putea contesta ca participantii la excursie – europeni, americani si japonezi – nu au fost martorii unei asemenea intimplari ce pare, intr-adevar, neverosimila. Nici nu se pune problema vreunei “smecherii”, ea ar fi fost data in vileag, fara doar si poate. 25 de persoane participante la aceasta excursie au fotografiat niste scene incredibile. Dar, dupa developarea filmelor, pe copiile fotografice, in afara de ruine, nu se mai vedea nimic altceva. Cum ar fi putut sa prezinte materialul filmului ceva ce nu apartine realitatii noastre si care a aparut, exclusiv, doar in constiinta participantilor la excursie, ramanand in amintirile lor? Dr. Howard Moser, ocupindu-se indeaproape de aceasta stranie intimplare, pe care a si comentat-o in diverse reviste de specialitate de pe continentul nostru, este ferm convins ca, in cazul soldatilor-fantome, observati de atita lume, este vorba despre niste “fiinte vii care respira”, numai ca ei apartin unei epoci care, conform numerotarii noastre, a fost acum circa 1.700 de ani.

Ca si in cazul multor altor aparitii din trecut, se poate spune: ele sint apropiate din punct de vedere spatial, dar foarte indepartate temporal. In acest caz, prin notiunea de “aparitii” se intelege perceptia cvasi-vizuala a unor manifestari inexplicabile din punct de vedere ortodox-fizic, din alte realitati, prin urmare ar fi vorba despre perceptia unor manifestari, chiar daca ar fi lumi paralele, epoci trecute (sau viitoare) si, poate, chiar combinatiile acestora. Aceste fenomene, avind in vedere legile fizicii traditionale, au un caracter contradictoriu, nu in sensul propriu al cuvintului, ci in sensul, exclusiv, fenomenologic, corespunzind gradului de receptare a acestora. Data fiind plurivalenta acestor fenomene, si aprecierea lor din punct de vedere calitativ este foarte neunitara. Cei din tabara contra vor include aceste fenomene in categoria patologica, dupa parerea lor, explicabila a erorilor senzoriale. Cu siguranta ca nimeni nu va pretinde ca a fost solutionata problematica halucinatiilor, iluziilor si a altor stari ale constiintei, aflata intr-un permanent proces de transformare, de vreme ce, inca, cercetarile din domeniul neurologiei si patologiei creierului nu ofera niste rezultate concludente. Ca urmare a unor analize temeinice a acestor fenomene, se poate afirma ca in spatele acestora nu se ascunde o mistificare a simturilor, o pacalire a unei stari de fapt, ci intra in discutie o lume plina de enigme – o alta realitate ce trebuie explorata in mod stiintific, obiectiv.

Alti soldati romani vazuti in Anglia!

In comitatul Yorkshire, din nordul Angliei, se afla orasul York, cel inconjurat de ziduri medievale fortificate, fiind socotit un mare centru cultural si al doilea ca importanta istorica din regatul britanic. Cronica sa coboara pina la anul 71, dupa Christos, cind guvernatorul Quintus Pettilius Cerialis a pus bazele celei mai nordice fortarete a imperiului. in vechiul oras York se gasesc stradute intortocheate, casute idilice prevazute cu structuri din grinzi si zabrele ori facute din caramida. Desi s-au scurs atitea secole, orasul vechi si-a pastrat atmosfera sa arhaica. Fiecare dintre acele cladiri atit de vechi isi are propria istorie, iar umbrele trecutului – aparitii de legionari, calugari dominicani, calai si domnite care si-au gasit sfirsitul in mod tragic – isi dau intilnire aici mai des decit oriunde altundeva. Mark Graham, cu al sau “Ghost Walks” – o romantica incursiune prin orasul vechi al Yorkului -, ne face sa retraim trecutul metafizic al metropolei fantomelor din Europa.

In anul 1953, ajutorul de instalator de 17 ani, Harry Martindale, aflat in beciul Treasure’s House, de pe Chapter House, pentru a se ocupa de repararea tevilor de incalzire de la subsol, vazu, intr-o zi, cum o formatie de soldati romani – condusi de un ofiter calare – a patruns in beci, strapungind zidurile acestuia. Dupa descrierea lui Harry, soldatii erau saracacios imbracati si, fara a-l baga in seama, trecura prin fata sa cu capetele plecate, disparind prin peretele opus. Asadar, o imagine fantomatica intr-un beci, iar soldatii se vedeau numai de la genunchi in sus, ca si cum ar fi pasit pe o strada aflata putin mai jos ca nivel.

Abia in anii ’60, acestui caz, care se mai repetase de doua ori in acelasi beci, i se gasi o explicatie satisfacatoare. in apropierea casei, despre care v-am relatat povestea cu beciul, efectuindu-se niste sapaturi, muncitorii au avut surpriza sa constate ca, pe linga alte descoperiri remarcabile din jurul casei, exact in acel loc, unde ajutorul de instalator a vazut fantomele soldatilor legionari, se afla o “sosea” strategica romana – Via Decumana. Aceasta se afla exact cu o diferenta de la pamint la genunchi mai jos de nivelul casei.

Acest caz devine si mai interesant, intrucat, prin semnificatiile sale, constituie un reper important al activitatii de cercetare a fenomenelor legate de fantome. Fireste, se poate obiecta ca in vechile si intunecoasele beciuri lucrurile se prezinta, oricum, altfel decat la lumina zilei. Neobisnuitele scene “din umbra”, reflexia luminii si o foarte pronuntata aptitudine imaginativa activizeaza, cel mai adesea, ideea ca am intalnit “fantome”, ca am vazut lucruri, ce mai tarziu isi gasesc o explicatie foarte simpla.

Aparitii fantomatice ale avioanelor

Dar ce ar trebui sa credem despre fantomele plastic-reale, pline de viata, ce se manifesta in atmosfera sterila a avioanelor de calatori? Acest lucru a durat mai multe luni de zile, chiar si in prezenta a numerosi martori oculari. In astfel de cazuri, filozofia arhetipurilor dezvoltata de C.G. Jung si alte teorii despre halucinatii sint depasite. Intrebarea este doar: Carui statut al realitatii ar trebui sa-i subordonam aceste artefacte ce actioneaza tridimensional.

La 29 decembrie 1972, un Lockheed Tri Star – Jet L 1011, apartinind Eastern Airlines, s-a prabusit in timpul unui zbor de noapte, in timp ce se indrepta spre Miami, venind de la New York, cu putin timp inainte de a ateriza. Cauza accidentului, asa cum s-a stabilit mai tarziu, provenea de la un banal defect tehnic in sistemul automat de conducere care, in schimb, a generat o grava eroare de pilotaj. Pilotii erau de parere ca avionul avea inca altitudine si era greu de inteles cum doar, in urma unei manevre, suprafata portanta a aparatului a atins pamintul. In urma impactului botul avionului s-a ingropat in pamantul mlastinos din Everglades. Din cele 178 de persoane aflate la bord, 99 si-au pierdut viata, printre acestea numarandu-se capitanul aparatului, Bob Loft, primul ofiter Albert Stockstill, inginerul Don Repro, precum si cele doua stewardese.

La scurt timp dupa tragicul eveniment, in alte aparate 310, mai ales in cel cu nr. 318, au fost observate aparitii de fantome care, din cauza faptului ca erau dese, au trezit o agitatie in toata lumea. Aparatele au fost dotate cu parti inca in stare de functionare ale jetului prabusit, mai des cu partea ce tinea de bucataria din avion. Aceasta trebuie sa fi dus la “germenul cristalizarii” aparitiilor fantomatice; acestea au durat pina in primavara anului 1974.

In tot acest timp, in zeci de cazuri, cele mai uimitoare au fost manifestarile a doi dintre membrii echipajului de zbor: capitanul Bob Loft si inginerul de zbor Don Repro. Blonda Ginny Packard lucra ca stewardesa, de 5 ani, in cadrul Eastern Airlines. Cel mai mult ii placea sa zaboveasca in mica bucatarie de la bordul avionului cu numarul 318, unde la o soba electrica ultramoderna se puteau incalzi, concomitent, 200 de preparate culinare. intr-o zi, cind Ginny isi arunca privirea asupra usii prin care se trecea de la bucatarie spre spatiul destinat controlarii electronicii de la bordul avionului, zari ceva neobisnuit. In fata usii plutea un norisor alb, nu mai mare decit o minge de tenis. Pulsa, se umfla, capatind marimea unei mingi de fotbal. Apoi, se intampla ceva ce-o lasa pe Ginny cu gura cascata: contururile structurii respective primira forma unui cap. Era capul unui om cu parul negru si timplele gri. Nu a apucat sa treaca prin iesirea ingusta sa fuga sus, cand capul acesta suferi si alte modificari. El purta ochelari si privea prin lentilele groase la figura ingrozita a bietei stewardese ce-si pierduse complet cumpatul. Imediat recunoscu aceasta figura. Era a inginerului decedat, Don Repro.

O alta stewardesa sustine ca ar fi vazut la bordul aceluiasi aparat, prin geamul cuptorului, clar si inconfundabil, figura lui Repro. O a treia stewardesa, Denise Woodroof, in timpul unui zbor de noapte, a constatat in bucataria de la bordul avionului o racoare neobisnuita, cu toate ca termometrul din incapere indica 90 grade Fahrenheit (33 grade Celsius). Inginerul de zbor a constatat si el ca este vorba despre “un frig siberian”. Senzatiile subiective de frig sunt, dupa opiniile parapsihologilor, simultane cu inceputul manifestarilor fantomelor. Din motive neelucidate, in cazul Denisei Wordroof, nu s-a ajuns pina acolo.

Seria de astfel de fenomene de la bordul aparatului cu numarul 318 a atins punctul culminant cand unul dintre vicepresedintii de la Eastern Airlines s-a confruntat personal cu un astfel de fenomen cu fantome. Acesta se indrepta spre cabina de clasa I, inainte ca pasagerii sa fi ajuns acolo, cand zari un capitan de zbor, in uniforma societatii ce o conducea. inveselit, s-a indreptat catre el, sa-l salute. Apoi el facu o constatare ingrozitoare. Mana pe care o strinsese, in semn de salut, apartinea lui Bob Loft, pilotul disparut in urma tragediei aviatice. In aceeasi clipa, pseudo-Loft disparu. Un gand a fost suficient pentru a trimite dedublarea nefericitului pilot inapoi in realitatea celor disparuti. Vicepresedintele a dispus cercetarea amanuntita a avionului. Fireste, nu s-a gasit nimic.

Dar asta n-a fost indeajuns. Alta data, Bob Loft a fost vazut simultan – capitanul de zbor si doua stewardese. El a disparut brusc din fata ochilor celor prezenti. Imediat, zborul a fost anulat. Teama amenintatoare de care au fost cuprinsi membrii echipajului era mult prea mare pentru a mai risca o alta prabusire. Cine stie de ce au fost crutati pasagerii si membrii acelui echipaj? Martorii fenomenelor respective au declarat, la unison, ca figurile acelor fantome puteau fi identificate, fara niciun efort. Loft si Repro au aparut numai la bordul aparatelor Eastern Airlines, fiind vazuti nu numai de fostii colegi si de cunostintele lor anterioare, dar si de multi dintre pasagerii avionului, ceea ce constituie un argument hotaritor impotriva ipotezei halucinatiilor.

Alte fenomene de dedublare

Putini stiu faptul ca, in a doua jumatate a secolului trecut, o serie de psihologi si parapsihologi au studiat si s-au documentat in legatura cu fenomenul aparitiei unor persoane aflate inca in viata, asa-numitele “sosii” (sau alter ego). Englezii F.W.H. Myers, E. Gurney si F. Podmore au strans intr-un volum (“Phantasms of the Living”) descrierile cazurilor celor mai convingatoare aparitii ale celor vii pentru a aduce putina lumina asupra acestui interesant fenomen.

Evidenta acestuia a dat de gindit si criticilor scenelor de aparitii, mai ales in legatura cu problematica lumii “de dincolo”. Cind “unul viu” se proiecteaza in constiinta altuia si daca el a fost perceput pseudo-vizual, in acelasi moment, de mai multi oameni, in astfel de cazuri se vorbeste despre “bilocatie”, care s-ar traduce prin acea rara aptitudine de a fi prezent, in acelasi timp, in doua locuri diferite. Se pare ca parintele franciscan Francesco Forgione – numit Padre Pio (1887-1968) – ar fi stapanit in totalitate acest talent. Si altii au reusit deja sa se proiecteze inconstient in “afara”, creind o dublura a propriei persoane.

Profesoara si dublura ei

Pe la mijlocul secolului trecut, in apropiere de Riga, capitala Letoniei, se afla un pension de fete, condus de frantuzoaica Emilie Sagae. Intr-o zi, profesoara explica elevelor sale o teorema. Pentru a fi mai bine inteleasa, evident, E. Sagee folosea si tabla fixata pe un perete. Deodata, stupefiate, domnisoarele vazura doua profesoare Sagee, stand in fata tablei. Ele semanau leit una cu alta, avand aceleasi gesturi, numai ca autentica Sagée tinea o creta in mina, ceea ce nu se observa la dublura ei, in schimb, aceasta din urma imita toate gesturile si miscarile celei autentice. Aceasta intamplare stranie a produs o vie agitatie in rindul fetelor de la pension. Toate cele 13 scolarite au vazut cele doua prezente ale profesoarei lor.

Dar nu intotdeauna activitatea Emiliei Sagee era sincrona cu cea a dublurii sale. Altadata, de pilda, mademoiselle Sagae se afla in curtea pensionului, culegand flori, in timp ce elevele aveau o activitate specifica clasei. Elevele au iesit afara pentru un scurt timp, au revenit si pe un fotoliu au zarit fantoma profesoarei lor. Imediat fetele s-au uitat si in gradina, unde frantuzoaica culegea inca flori. Dar ea se misca mult mai incet si arata de parca era vlaguita sau adormita. Apoi fetele privira din nou spre fotoliu. Acolo se afla pseudo-Sagee, tacuta si nemiscata. Asemanarea cu originalul era uimitoare. Cu un curaj nemaipomenit, cateva dintre fete s-au apropiat de fantoma pentru a o atinge. Fantoma nu reactiona in niciun fel. Ea ramase in aceeasi pozitie inca putin timp, dupa care, incet, se estompa. Cand fetele isi intrebara mai tarziu profesoara daca-si aminteste ceva deosebit de “orele” petrecute in gradina, aceasta a afirmat ca in timpul unei pauze facute ar fi “vazut” fotoliul gol. Atunci i-a venit in minte gandul: “Daca nu as fi plecata, fetele n-ar pierde timpul facand prostii”. Restul l-a aranjat inconstientul ei. E de la sine inteles.

Explicatii ale dedublarii

Fenomenul aparitiilor celor vii sau al celor decedati a atras atentia in mod deosebit lui Wheeler si Everett, care, in teoria lor referitoare la lumile paralele derivate din mecanica cuantica, aratau ca fiecare dintre noi, concomitent, poate exista nu numai in multele universuri paralele, ci si in trecut sau viitor. Noua ni se ofera o gigantica si durabila panorama a lumii, un sistem in care coexista realitati independente.

Fizicianul si laureatul premiului Nobel, prof. englez Brian D. Josephson, este de parere ca noi nu percepem aceste lumi paralele, intrucat, in mod permanent, se produc infiltratii in starea de veghe a constiintei noastre. Totusi, exista varii schimbari ale starii constiintei, prin care ele ne devin accesibile. Aceste schimbari pot fi: “halucinante”, numai in reprezentarea nostra; vizibil-plastice, ca intr-un film; “laptoas” sau/si transparente, intr-un stadiu de tranzitie “pe jumatate material”; evident si pe deplin materializate, in chip de fantome cu o viata specifica; acestea, aproximativ mai des.

Lumile paralele trebuie sa fie ordonate, unele fata de celelalte, nu numai spatiul, ci din punct de vedere holografic. Literatura de specialitate ne ofera numeroase cazuri in care apar manifestari de genul celor enumerate anterior. Aparitiile, daca sunt rapid urmarite de cineva, se retrag incet. Isi ocolesc urmaritorii fara efort – nu spatial, ci conform principiului holografic al existentei intrepatrunse, in domeniul superior ordonat al fiintelor, caruia, la urma urmei, ii apartine. De aceea ne si lasa impresia ca ne pot percepe.

Un baiat de pe vremea lui Mark Twain

Intr-o dupa-amiaza de iunie a anului 1973, Martha Tanguay din Livonia (Michigan) s-a dus in gradina pentru a lua rufele uscate de pe fringhie. Deodata, in fata ochilor ii aparu o figura care se apropie de ea venind din spate. Mai intii, doamna Tanguay se gindi ca-i vorba despre fiica ei, care o mai speriase si inainte, luind-o prin surprindere. De data aceasta a vrut sa i-o ia inainte. Se intoarse rapid si… ceea ce vazu ii inspira o teama accentuata. In fata ei se afla un flacau blond de vreo 18 ani, care purta o palarie de pisla cu borurile late, o vesta inchisa la culoare, o camasa fara guler, pantaloni maro pina la genunchi, o haina alba de lina si pantofi negri. Arata ca un tinar fermier din lumea lui Mark Twain, oricum o figura care reamintea de vremurile pionieratului american. in timp ce Martha si tinarul se priveau unul pe celalalt, cu multa curiozitate, faptura tinarului incepu treptat sa se estompeze. Din privirea uimita a baiatului, d-na Tanguay a tras concluzia ca, pentru el, si ea incepea sa se estompeze. Oare, la ce se gandea tanarul in momentele acelea? Cum o sa le povesteasca el parintilor si prietenilor despre strania intamplare la care participase?

Lasă un comentariu